Apocalipsa: Biserica din Filadelfia

Motto: Ap. 3:7 ""Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: "Iată ce
zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lyi David, Cel ce
deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu
va deschide:

Știu faptele tale; înaintea ta
Am pus o ușă deschisă
Care, de nimenea vreodată
N-o să poată fi închisă.

Căci tu, putere ai puțină
Dar Cuvântul L-ai păzit
Și niciodată al Meu Nume
Tu nu L-ai tăgăduit.

Iată, îți dau din aceia care
Mint zicând că sunt iudei,
Dar ăștia sunt din sinagoga
Lui Satana... Nu-s de-ai Mei.

Și îi voi face ca să vină
Să se închine negreșit,
La picioare-ți și să știe
Că Eu, Domnul, te-am iubit.

Iată, știu că Mi-ai rămas
Credincios în toate cele;
Și, pentru că tu ai păzit
Cuvântul răbdării Mele,

Te voi păzi și Eu de ceasul
Încercării care vine
Peste lumea asta întreagă,
Ca să încerce pe oricine.

Iată, că Eu vin curând!
Însă tu veghează întruna
Și păstrează ce ai, ca
Nimeni să nu-ți ia cununa.

Pe acela ce va birui
Și va fi credincios mereu
Îl voi face stâlp, pe veci,
În Templul lui Dumnezeu.

Am să scriu pe stâlp Eu Însumi
Numele lui Elohim,
Noul Meu Nume-L voi scrie
Și-al noului Ierusalim.

++++++++++++

Fraților, nu este faptă
Tăinuită îndeajuns
Să nu fie cunoscută
De Cel ce vede în ascuns.

Domnul i se înfățișează
Îngerului, ca Cel Sfânt,
Despărțit de orice rău
Care este pe pământ.

Domnul, în sfințenia Lui,
Nu-i cu lumea amestecat -
El e Cel Neprihănit,
El e Cel Adevărat.

El e Cel ce-a pus în noi
Și credință și lumină;
Or, Domnul știe că puterea
Ce-o avem este puțină.

"De aceea - scrie Pavel -
Eu mă laud bucuros
Cu ale mele slăbiciuni
Ca puterea lui Hristos

Mereu să rămână-n mine,
Că în nevoi și strâmtorare,
Și-n prigoană - numai El -
Când sunt slab, mă face tare."

Domnul, înaintea noastră
A pus o ușă deschisă
De binecuvântări și har,
Ce nu poate fi închisă.

Isus e Ușa Împărăției
Dumnezeului cel Sfânt -
Lui I-a dat toată puterea
Și în cer și pe pământ.

Pentru cei aleși și sfinți -
Frați cu inima curată,
Ușa harului-i deschisă
Și nu se închide niciodată.

Ușa-i înaintea noastră
Spre toate harurile Lui,
Înainte - este Viața,
Înapoi - nimica nu-i.

"Ai păzit Cuvântul Meu... "
Cine-ascultă și împlinește
Cuvântul lui Dumnezeu,
Doar acela dovedește

Credința lui neprefăcută
În Hristos cel răstignit,
Pe care Îl mărturisește
Și prin El, e mântuit.

Mulți din cei ce-și zic creștini -
Dar nu sunt, ei sunt lumești
Din sinagoga rânduită
După porunci omenești.

Ei mint și trăiesc în minciună
Afirmând că-s credincioși,
Or, în Împărăția slavei
Nu-i loc pentru mincinoși.

Fraților, luați aminte
La importantul amănunt
De care vorbește Domnul:
"Că îți dau din cei ce sunt... "

Deci, doar pe unii din cei care
Rătăcesc în necredință
Domnul nostru-i va întoarce
Să vină la pocăință;

De la minciună la Adevăr,
De la beznă la Lumină,
De la moarte la Viață -
Numai unii au să vină.

Și-i va face să cunoască
Că numai cei neprihăniți
Ce-L urmează prin credință,
Sunt de Domnul preaiubiți.

O, ce har! Ce fericire!
Și nimic nu-i mai presus
Decât să fii iubit de Tatăl
Și de Fiul Său, Isus.

De-aceea spunea Isus
Să veghem și să fim treji,
Fiindcă mulți sunt cei chemați,
Dar puțini sunt cei aleși.

Doar aceia care umblă
Stăruind pe dreapta cale
Și păzesc cu strășnicie
Cuvântul răbdării Sale

L-au auzit, primit și strâns
În inima mulțumitoare,
Și în glia inimii curate
Face roadă în răbdare.

Chiar de-om pătimi pe cale
De la ea nu ne-om abate,
Căci prin răbdare vom avea
Sufletele câștigate.

Fiindcă credinciosul care
Va răbda pân' la sfârșit,
Prin răbdare și credință -
Acela va fi mântuit.

Va veni ceasu-încercării -
Iminent deznodământ,
Să încerce, zice Domnul,
Oamenii de pe pământ.

Și cei ce au păzit Cuvântul
Îndelungii Lui răbdări,
Domnu-i va păzi când vine
Ceasul marii încercări.

Îngerii Și-i va trimite
Din trâmbiță să răsune,
Și din cele patru vânturi
Pe-aleșii Lui să îi adune.

Vor învia morții-n Hristos
Când va suna glasul chemării,
Și cu viii ce-au rămas
După ceasul încercării,

Vom fi răpiți toți împreună
Sus pe nori, și-n acest fel
Vom întâmpina pe Domnul
Și vom fi în veci cu El

În Împărăția slavei
Unde nu sunt suferinți,
Unde-avem parte-n lumină
De moștenirea celor sfinți.

Unii întreabă: "Vine Domnul?
Și dacă vine, oare când?
Că de două mii de ani se zice -
Domnul vine în curând."

Dar noi știm că Domnul vine
După a Sa făgăduință,
Că ce zice se împlinește -
Poruncește și ia ființă.

Nimeni să nu se îndoiască
De a Domnului venire,
Or, câtă vreme-i hotărâtă,
Se apropie de Împlinire.

Dacă în îndelunga Sa răbdare
Întârzie să împlinească,
E că tuturor Domnul le dă
Răgaz să se pocăiască.

Deci, ceasu-n care va veni
Nu-i de nimeni cunoscut,
Căci pentru El, mia de ani
E ca ziua ce-a trecut.

Știm că noi vom fi răpiți
Dacă vom veghea întruna,
De vom păstra ce-avem cu grijă,
Să nu ne ia nimeni cununa.

Acea cunună de Mireasă
Cu daruri sfinte împletită,
Daruri care împodobesc
Inima neprihănită.

Cunună ce strălucește
Cu atât mai luminos,
Cu cât mai mult în inimi arde
Dragostea pentru Hristos.

Asta e cununa slavei
Ce nu se va veșteji,
Și va fi dată pe vecie
Celui ce va birui.

Numai pe cel biruitor -
Cel ce ne-a iubit mereu,
Îl va face un stâlp viu
În Templul lui Dumnezeu.

Iar pe-a inimii tăbliță
Va scrie ce-i mai sublim:
Numele lui Dumnezeu
Și-al Noului Ierusalim.

Și Numele cel nou al Său
Pe tăbliță Îl va scrie,
Și ce scrie Dumnezeu
Este scris pentru vecie. Amin!
Alba Iulia 2 martie 2019