Ah! Locaşurile Tale!

Ah! Locaşurile Tale!

Ah! Locaşurile Tale sfinte!
În care este prezenţa Ta
Nu mai sunt pline ca-nainte,
Căci sa răcit mult dragostea.

Ah! Locaşurile Tale Doamne!
Ce mult le mai doreau înaintaşii!
Dar astăzi parcă lumea doarme,
Şi cu greu mai vin enoriașii.

Ah! Locaşurile Tale, sfinte şi curate!
Cum au ajuns astăzi pe alocuri,
Sunt pline de învăţături necurate,
De care Doamne, nu Te bucuri.

Ah! Locaşurile Tale ce sunt pline!
De mulţi lupi ce seamănă a oi
Ei caută doar cum să dezbine,
Pe cei ce luptă-n sfânt război.

Ah! Locaşurile Tale de-nchinare!
În care curgeau lacrimi de pocăinţă,
Sunt astăzi săli de teatru şi-afirmare,
Acelora ce nu mai au credinţă.

Ah! Locaşurile Tale vrem să fie!
Un loc al închinări ce a fost odată
Dragostea şi credinţa să reînvie,
Şi să se aducă în Ele; laudă, sfântă, curată.