Pescuirea minunată

Trudind până în zorii diminetii,
Mă-ndrept cu mreaja goală înspre mal.
Dezamăgit, mulțime de decepții
Pescar pribeag în faliment total.

Mă lupt din greu cu gândul de-ndoială
Dacă-i menirea mea să pescuiesc.
Și-mi fac din nou o scurtă socoteală,
Oare ce șanse am să izbutesc?

Credeam că barca mea și strategia
Și tot ce știu, îmi vor fi de folos.
Acum îmi văd surpată temelia,
Și am nevoie grabnic de Hristos.

Să urce-n barcă, să-L aud cum strigă:
"Copii, ați prins ceva, sau ce-ați făcut?"
Aceeași voce care mă intrigă,
"Arunc-o iar, hai, nu te da bătut!"

Isuse, Tu ești Domnul, poruncește!
Și spune-mi unde mreaja să arunc,
Chiar dacă ochii mei nu văd un pește
Tu știi ce se petrece în adânc.

Tu poruncești și totul ia ființă,
Chiar dacă nu-nțeleg de multe ori.
Și de mă chemi pe ape, prin credință
Păși-voi către Tine până-n zori.

Și, înc-un lucru Doamne vreau a-Ți cere,
Mai poruncește mrejei ca să țină.
Chiar dacă-s multe piedici, bariere
Mă voi întoarce doar cu mreaja plină.

Dany Căpătan