Mâini de mamă

... mâinile mamelor care plâng în somn legănându-și copiii la piept,

sunt aripi rănite de întunericul ce pândește să -i smulgă din brațe,
să-i ducă în locurile jelite înaintea lui Dumnezeu ca pruncii să nu ajungă acolo...

Mâinile mamelor care frământă pâine și în somnul copiilor legănați la piept
sunt spice de grâu ce se scutură în gura țâncilor
să nu se trezească din somn flămânzi...

Mâinile mamelor obosite sunt pumnii aproape închiși
ce țin în căușuri, lacrimile ce nu vor să se răcească,

sunt câteodată copiii cu fețe triste
de bătăile inimii mamei, temători să nu se spargă...

Mâinile mamei sunt ochii ce împart hrana ce încă nu s-a copt în lan,
porumbul ce nu a încolțit dar care-i satură pruncii.

Mâinile mamei sunt corzile unei viori atât de cântate
încât a rămas supusă ultimului suspin,
arcușul care i-a aplecat degetele spre inimă...

Mâinile mamei sunt pomii ce cresc în ceruri încă de pe pământ,
arătătoare copiilor, drumului spre Lumină.

20 mai 2021- delafield- usa