Duminica Floriilor

Întâmpinat cu flori și ramuri de măslin,
Noroadele-I strigau, cuvinte de-Osanale!
Întra Isus călare, pe blândul, mic asin.
Iar cerul era plin de slavă și cântare.

Își așterneau pe drum chiar hainele frumoase,
Și plini de bucurie, cu glas tare strigau:
"Fii Binecuvantat! Tu azi, Fiul lui David!"
Iar străzile îmbulzite de oameni, aclamau.

E sărbătoare mare, dar Împăratul plânge,
Privește-n spre cetate și spune către ea:
"O, dacă-ai fi știut și cunoscut tu vremea,
Și lucrurile care puteau pacea să-ți dea.

Dar astăzi sunt ascunse, și vor veni chiar zile,
Când toți vrăjmași tăi, nu vor lăsa nici piatră.
Te vor înconjura cu șanțuri, te vor strânge,
Fiindcă n-ai știut, când ai fost cercetată."

Și azi ca altădată, L-întâmpinam cu flori,
Cu ramuri de finic și iar e sărbătoare.
Dar oare astazi, iarăși va plânge pentru noi?
Ca nu am fost atenți și noi la cercetare?

De îl iubim pe El și Rege îl numim,
Să-l așteptăm cu dor, așa cum se cuvine.
Să îi cântăm Osana! Cu-n caracter divin,
Și să rămânem treji, căci Împăratul vine!











27/04/2021