Veniţi la Nuntă!

Veniţi la Nuntă!

Veniţi! S-aude o chemare-
E invitaţia sfântă de nuntă.
Veniţi, la ospăţul cel mare
La cina cea de sărbătoare,
Petrecerea, este-ncepută!

Veniţi acum cu braţe-ntinse
La cina mare ce v-aşteaptă,
Căci torţele-s toate aprinse
În verva care sunt cuprinse
Să lumineze, calea dreaptă!

O! Nu-ntârziaţi ca să veniţi,
Aveţi prea-sfânta asigurare,
Căci n-aveţi cum să rătăciţi
Pe drum de sunteţi pregătiţi,
Chiar întunericul de-i mare!

S-aveţi mereu inima trează!
N-ascultaţi vorbiri şi şoapte!
La nuntă oaspeţii veghează
Chiar când se şi dormitează,
Deşi este-n miez de noapte.

E timpul s-aşteptaţi pe Mire
Cu candelele, toate aprinse,
Cu El spre-a merge în unire
La sărbătoarea-n mulţumire,
La ospăţul, cu mese întinse.

Poate-a Sa lungă-ntârziere
E timp de har, de pregătit,
Când perioada de veghere
Se scurge-ncet şi în tăcere
Şi trece-ncet către-asfinţit.

Când în sfârşit, va culmina
Prin apariţia cea glorioasă,
A Domnului ce-o combina
Din slăvi cereşti şi-o lumina
Întunecimea atât de deasă.

Iar când Mirele va apărea
În strălucire şi splendoare,
Abia atunci, va fi alegerea
Şi tot atunci şi înţelegerea
A celor ce au fost fecioare.

S-or înălţa la miezul nopţii
Grozave strigăte cu lacrimi
Acolo stând naintea porţii,
Că-n vitregie au fost sorţii
Prin ura adunată-n patimi.

Căci va fi-nchisă şi-n zadar
Va fi atunci orice-alergare
Întocmai ca vântul hoinar
Dintr-un hotar, la alt hotar,
Şi dela mare, pân-la mare.

Şi în a lor sumbră pribegire
Din miază-noapte-n răsărit,
Încoace, încolo, în istovire,
Spre-a lor mare nenorocire
Orice proiect, va fi zdrobit.

Lipsind al Domnului Cuvânt
Va fi şi-o foamete şi-o sete
De-a regăsi îndemnul Sfânt,
Şi pân-la margini de pământ
Nu va mai fi cin' să-L repete.

Caci nu va mai fi nici-o solie
Vestind pacea în mângâiere,
O! Ci doar o crudă anarhie
În soarta acestei lumii pustie
Şi pe pământ, numai durere.

,, Harul cel sfânt s-a-ncheiat!"
Se-anunţă-n toată omenirea...
Rabdarea-n cer s-a terminat,
Pentru toţi ce, n-au ascultat
Urmând pentru lume pieirea!

Flavius Laurian Duverna
10 februaie 2007