Tu poți!

Tu poți!

Tu poți să faci din orice om o stea,
Din iarnă, primăvară,
Din văi adânci, creste de munți,
Pe care cântă și aleargă căprioare.
Tu poți să faci din piatră, pâine
Din sare, miere poți să faci,
Să dai bucata Ta de pâine
Săracilor și să-i îmbraci.
Tu faci să cânte turturica,
Și cucii-n primăvară,
Să înverzești semințele,
Să le transformi în poama rară.
Tu poți s-aduci pe cel flămând,
La masa cea îmbogățită,
Bogatul hrăpareț îl faci sărac,
Cu hainele cârpite.
Tu poți-nflori zorii de zi,
Din noapte, curgă miere,
Și zaharul poți să-l transformi,
În fiere.
Tu poți să pui dorința-n om
Să fie veșnic lângă Tine,
Să-Ți cânte-n rugi, s-aducă-n ascultări
Pe alții ce vor fi pe veci cu Tine.
Tu înflorești din lacrimi dor,
Cu gust de veșnicie,
Te-mparți ca pâine tuturor,
Până în nemurire.

Alexandrina Tulics -27 mai 2020