O, ce măreț!

O, ce măreț!

O, ce măreț ești, Domn Divin, lăudat și Necuprins,
În fața Ta a fi: «Mă-nchin! » E o cinste, e un dor nestins,

Căci nu poate creatura, a subzista făr’ Creator,
El, ce ține-n Mâni făptura, și e Domn a tuturor,

El, ce-I Viață-n tot și toate, El, ce-i Cel de Necuprins,
El, ce stelele socoate, și-n Iubire-i de nestins,

El, ce a fost, va fi și este, Dumnezeu al tuturor,
Marinimia-i, trecând peste orișice, oricând, Izvor

De vii bucurii divine, de armonii nemuritoare,
Merită în veci: «Stăpâne, mulțumire, închinare! »

Minunat ești, Minunat, cuvinte nu-s spre a te înălța,
Tată, Domn și Împărat, toată cinstea, gloria! ! !