Din pântecele mamei m-ai vegheat

Din pântecele mamei m-ai vegheat,
Pe brațe m-ai purtat cu duioșie,
Mi-ai fost un sprijin, ești cu-adevărat,
Din obârșie, până-n veșnicie.

Cu cine să Te-asemăn Domnul meu?
Cin' poate sta alăturea de Tine?
Nu-s argintar să fac alt dumnezeu,
Lui să mă-nchin... Iubirea Ta mă ține!

Au fost și vremi când nu Te-am cunoscut
Și-umblam pierdut în grea idolatrie,
Mă-ntreb Isus, cât oare, Te-a durut,
Să vezi cum mă desprind de veșnicie?

Un dumnezeu făcut, meșteșugit,
Nu scapă, nu răspunde la strigare,
Doar Tu ești Dumnezeu din infinit,
Ce mă susții, în clipele amare.

Eu am căutat pe Domnul Dumnezeu
Și Te-am găsit pe Tine,"Cel ce ești",
Tu nu mă părăsești când mi-este greu,
Îmi dai nădejdea, fiincă mă iubești.

Cu-ai mei părinți, făcut-ai jurământ
Și i-ai purtat pe brațe-n îndurare,
Nu ai uitat acel sfânt legământ,
Prin care azi ne dai eliberare.

Mi-ai pus în inimă curatul gând:
"Doar unu-i Dumnezeu, El-Elohim!"
Și sus în cer și-aicea pe pământ,
De-aceea Tată, Numele-Ți slăvim.

Porunca, Legea, să păzești și tu,
Căci Domnul ne-a lăsat o moștenire,
Acceptă darul și să nu spui nu,
Căci zile multe-avea-vei, fericire!

21/04/13, Barcelona- Lucica Boltasu