Deschide-Ți brațele, Isus...

Deschide-Ți brațele, Isus, să mă primești
Căci vin acum spre slăvile cerești!
S-a stins lumina mea pe-acest pământ
Dar s-a aprins în veșnicie-n cerul sfânt!
Când înainte căutam un drum deschis
Tu și pe dinapoi mi l-ai închis;
În jos să mă îndrept știu că nu pot
În dreapta și la stânga e-nchis tot!
O singură scăpare am: să zbor!
Să scap de toate care-aici în lume dor!
Să uit că fost-am jos pe-acest pământ
Și-n cerul Tău să intru eu pe porți cântând!
Mi-ai arătat că nu mai este nici un drum,
Că bezna s-a lăsat aici, acum,
Că dacă vreau lumină sfântă și alin
Le pot găsi numai în ceruri, sus, la Tin'!
Smerit m-aplec în fața Ta și-Ți mulțumesc
Că mi-ai dat Har din Harul Tău Dumnezeiesc!
Că dintr-un fiu pribeag ce-n lume-a rătăcit
Tu ai făcut un prinț în cerul strălucit!
Și bine știu și văd eu soarta mea
Iar sensul meu nu-l voi mai întreba;
E totul limpede și-un soare s-a aprins
Ce-l văd doar eu după văzduhul ce s-a stins!
Atât de greu mi-a fost, Isuse, să-nțeleg
Până-n momentu-n care nu am mai avut ce să aleg,
Iar după ce de orişiunde totul mi s-a-nchis
Am înțeles că drum spre ceruri mi-ai deschis!
Deschide-Ți brațele și pieptul Tău, Isus
Să intru-n fericirea fără de apus!