Ce scurtă e viaţa...

Ce scurtă e viaţa

Ce scurtă e viaţa ce o trăim pe pământ
E adevărul ce bucură şi doare
Odată născuţi, mergem toţi spre mormânt
Spre Rai, ori spre iad, fiecare.

Ce scurtă e viaţa şi e bine să ştim:
Trăim pentru o vreme sub soare!
Ştim când ne-am născut, nu ştim când murim,
Să fim pregătiţi de plecare.

Ce scurtă e viaţa, aşa ca un vis...
Dar nu e deloc la-ntâmplare.
Noi suntem creaţi, cu un scop , cum e scris
Spre-a Domnului sfântă lucrare.

Ce scurtă e viaţa ce aici am primit
Şi timpul la toţi cu hotare...
Cu zori trecători grăbim spre-asfinţit
O vreme de har şi-ndreptare.

Ce scurtă e viaţa ca floarea din câmp,
Dimineaţa frumoasă şi verde...
Cu trup de ţărână şi suflet prea-scump
În amurg ofilită se pierde...

Ce scurtă e vremea, dar nu disperăm,
Primit-am o veste măreaţă;
Crezând în Isus, de păcate scăpăm
Şi trecem din moarte la viaţă.

Ce scurtă e viaţa, ce facem cu ea?
Trăim oare cum se cuvine?
Învaţă-ne bine a ne număra
Doamne, zilele, ce ne-or mai rămâne.

Şi ce este viaţa, e bine ştiut:
Un abur ce adie şi piere...
Pahar cu pelin, ori cu apă umplut,
Bucurie împletită-n durere.

Ce scurtă e viaţa, ne spun cei ce mor
De bătrâni, sau ‘nainte de vreme...
Îi plângem amar cu lacrimi de dor,
În trupul de lut care geme.

Ce scurtă e viaţa, cum trece în zbor
Şi timpul trecut nu se-ntoarce...
Acum dar, noi astăzi, mai cu drag, mai cu spor,
Să-nvăţăm ce e bine a face.

Ce scurtă e viaţa, şi aşa e la toţi,
De aceea, frumos e şi bine,
Să te pocăieşti, să asculţi, să slujeşti,
De Domnul nu-ţi fie ruşine.

Şi iată, astăzi, pleacă dintre noi,
O mamă, o soţie, soră dragă...
Un bob de grâu ce moare aici la voi
Dar care va aduce multă roadă.

Părinte al mângâierilor cereşti,
Tu, care ştii şi rana, şi durerea mare,
Cu milă şi-ndurare să-ntăreşti
Familia ce plânge, şi-ntreaga Adunare.

Din miile de lacrimi care-au curs,
Fă să răsară peste Slatina „Lumina”
Cu Tine, toţi să fim şi jos, şi sus,
Şi mântuieşte Doamne Ucraina!

de Teodor Groza
Viseu de Sus
14.02.2011