Apostolul (La mormântul pastorului Sandu Marin)

„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului
şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire
vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”- Daniel 12:3

Pe plai moldav, la Diecheni-Bucești,
Și-a început periplul mesagerul;
A stat o vreme bună la Giurgești,
Apoi la Dej, și-acum...spre slăvi cerești
Să-mpodobească, printre stele, cerul.

Dar între-aceste „stații”au fost mii
În care-a poposit, ducând Scriptura,
Ducând spre însetați mesaje vii,
Trecînd prin focul multor bătălii
În care-și lustruia, luptând, armura.

Ardea lumina vie-n ochii lui
Și degaja căldură din cuvinte
Dând vestea mântuirii orișicui,
Iar cei ce-au înțeles au fost destui
Și-au îmbrăcat, spre viață, straie sfinte.

Parcă țesut din dragoste și zel
El își urma neobosit menirea,
Ducând lumină-n lume cu Acel
Ce l-a chemat și i-a rămas model:
Isus divinul, Calea, Mântuirea!

Atâtea drumuri i s-au scurs sub pași
C-ar fi putut înconjura pământul,
Dar a văzut „sămânță de urmași”
Când cei ce-l ascultau erau atrași
Spre Cel ce din vecii este Cuvântul!

Azi, alergarea lui s-a încheiat
Și lupta și-a sfârșit-o-n biruință,
Ca un apostol dârz, neînfricat,
Fiind exemplu vrednic de urmat
Prin viața sa trăită în credință.

Sub cerul primăverii opalin
Ne despărțim de el, simțind durere,
Însă îi spunem printr-un crez divin:
Drum bun spre veșnicii, Sandu Marin!
Ne vom vedea în cer. La revedere!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 27 aprilie 2015