Toate strigă de bucurie şi cântă…

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă,
nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare;
şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Matei 6:26


Vântul adie printre acele de pin,
iar soarele se-ascunde după deal.
Pe curcubeul cerului senin
rămâne să vegheze un stejar.

Coboară înserarea pe pământ,
precum cortina peste scena vieţii;
şi toate se unesc în tainic cânt
să Te slăvească, Creator al frumuseţii.

Printre ecouri de sublime armonii:
clinchet de valuri, ciripit de păsărele,
sufletul meu tânjeşte după veşnicii,
să Te-ntâlnesc, Stăpâne, dincolo de stele.

Dar pân-atunci, cu drag privesc
felurite necuvântătoare
ce-ale Tale promisiuni îmi reamintesc,
strigându-şi bucuria pe ogoare.

În fiecare loc, şi-n orice clipă,
nu obosesc să-Ţi mulţumească-n cânt
că le porţi grija, făr-a le fi frică
de ce aduce mâine pe pământ.

Asemeni lor, şi eu plină de pace
mă-ncredinţez în braţul Tău de Dumnezeu.
Ştiu că tot ce Tu spui se face.
În Tine-am adăpost, oricât mi-ar fi de greu.