Nu murmura pe cale

Nu murmura pe cale

Al tău potir de-i jumătate,
Nu murmura că-i puțin frate;
Tu bea atât cât Domnul a dat,
Mulțumește-I că nu te-a uitat.
Când cerul vieții ți-e înnorat,
Amintește-ți de curcubeu;
De după nori, mereu s-a arătat,
Pictat de Tatăl Dumnezeu.

Ți-e obosit mersul, calea e grea.
Ciulini și spini în talpa ta,
Amintește-ți de Sfintele aripi,
Din zgură și cenușă să te înalți.
Pribeag călător nu te întrista,
Când vine El, tu vei zbura;
Ridică-te!... Deschide ochii,
Sfinții pașii să-I recunoști.

Pentru Lumina Sfântă, luptă!
Prin geruri, vânturi și furtună,
Totul primește cu mulțumire,
Că-n tot ce-i rău, e și un bine.
Să-ți ardă candela iubirii,
Pentru toți ce-i întâlnești.
Pe cel care te rănește, tu iartă,
Dar... să-l ocolești în viață.

De singur ești pe cale
Și părăsit, nu dispera!
Domnul de sus îți amintește,
Pentru El, tu însemni ceva.
Și vine-o zi, în care toate,
În marea uitării vor fi date.
Spre ceruri atunci vei zbura,
Uitând greul din viața ta.

Nădăjduiește-n toate azi,
Tare să fii, să biruiești;
Cununa vieții te așteaptă,
Viața veșnică, marea răsplată,
Domnul de sus mereu privește,
Căci ești - tezaurul ales -
La Golgota, pe cruce,
Ți-a scris pe bilet - PARADIS.


ALGHERO/27/08/2017