Nu dispera

Nu dispera în ceasul de-ncercare!
Doar grâul e ales spre-a fi cernut.
TU n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
când eşti suflare sfântă şi nu lut.

Priveşte norul martorilor mare.
E drum îngust dar bătătorit.
Răcneşte leul fioros de tare,
dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit!

Nu vezi tu peste valul de-nnorare
cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare
acela numai fi-va mântuit.

Şi Domnul a trecut prin suferinţe
şi a răbdat ocară şi dispreţ,
de-aceea este Domnul biruinţei
comoara cerului, cea mai de preţ.

În seceta-ncercării, tu ascultă
cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
n-ar fi cununa pentru-nvingător.

O, nu dori în ceasul de-ncercare
chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori!
Te-aşteaptă răsplătirea cea mare:
Cununa vieţii, cea de-nvingător.