Nomazi pe calea vieții

Nomazi pe calea vieții

Nomazi pe calea vieții,
Cu multele poveri,
Cu gândul de ieri, de azi,
Pe drumul înserării, pribegi.
Sub tălpi cărări bătucite,
Multe triste, puține fericite.
Am mai pășit și alte căi,
Găsite s-au făcute de noi.

Anevoioase căi și singuri;
Câteodată, ne-au însoțit alții,
De multe ori a noastră fire
Nechibzuită... în neștire...
Deseori ne-a depărtat
Povara ce-n spate am purtat.
Ne lega de acest pământ
Pierzând drumul cel sfânt.

Dezorientați și prea confuzi,
Căutam urme pe la răscruci.
De multe ori nu le vedeam,
Din locul nedemn unde eram.
Dar... Tu de sus, vedeai mereu,
Îndreptai greșit, pasul meu.
Gândul spre mine trimiteai,
Pe calea bună mă puneai.

Nomazi prin anotimpuri, vremi...
Călători în zi și nopți
Pe ploaie, vânt, soare, îngheț.
În urmă murmur și șoapte,
Fără să calculăm al lor preț.
În desagi: fără de fapte!
Dar drumu-i drum iar noi urcăm...
Calea stelelor căutăm.

Călători cu tristeți și bucurii,
Cu bune, rele, pe cărări...
Multe în viață întâlnim,
Multe ignorăm sau ocolim.
Dar ne apasă oboseala
Când peste ani se lasă seara.
Îngenunchem, cerem iertare,
Te chemăm: dă-ne salvare!

De nu știm calea unde duce...
Urcăm Calvarul, sus la cruce;
Lăsăm pământului desaga
Cu multe griji; uităm povara.
Tu ne speli în al Tău sânge,
Ne îmbraci în sfinte veșminte,
Ne iei pe brațe, ne duci spre zări,
Spre Noul Tărâm al Veșniciei.
Noul Canaan mult dorit:
O veșnicie cu Tine, Domn iubit!


TOMA COCA, ALGHERO/01/09/2017