Casa Mea, tu ești

Casa Mea, tu ești.

Casa Mea se va chema o casa de rugăciune,
Unde cugetul curat se îndreaptă către Mine,
Loc de odihnă, izvor prea curat,
În care Eu Domnul, sunt împărat.

Casa Mea tare e așezată pe stâncă,
Prin credință, ea vânturi și valuri înfruntă,
De sus, ea privește fără teamă, furtuna și norii,
Căci a fost construită pe Cuvântul Scripturii.

Pe tine te-am ales ca locaș mult prea sfânt,
În care Eu Domnul sa îmi găsesc plăcerea,
Lumina și sare să îmi fii pe pământ,
Balsam vindecător, să poți alina durerea.

Te-am ales, știind că ești doar un vas de lut,
Ca în slăbiciunea ta, să îmi arăt puterea,
Eu sunt Cel ce sunt, Cel de la început,
Te-am iubit, m-am jertfit și ți-am adus în dar, mântuirea.

Nu te teme de ce ai de suferit,
Pe cruce, pe toate, le-am dus Eu pentru tine,
Le-am răbdat, te-am iubit cu dor nemărginit,
Acum tu doar îndreaptă-ți privirea către Mine.

Nu ți-am promis că îți va fii ușor, pe acest pământ,
Și că încercări, ispite nu vor bate în tine,
Dar ți-am promis că în toate, vei fii biruitor,
Dacă te încrezi și îți pui nădejdea-n Mine.

Ți-am promis că nimeni nu ne va despărții,
Și că nicicând nu te voi lăsa pe cale,
Pe drumul vieții, blând te voi însoții,
Căci Eu sunt Păstorul cel iubit, din vale.

Cere mai mult din Mine și din prezența Mea,
Și pe altar să primesc al tău parfum și a ta jertfă,
Ca slava cerească în tine, să dăinuie de-a pururea,
Să fii pe veci, iubita Mea mireasă.

Este în Mine, un foc mistuitor ce arde,
Pentru sfințirea și pacea a tot ceea ce ești,
Și vreau din dragoste, de toate să ai parte,
Și să te bucuri de slăvile cerești.

Amin