Chemarea

Mult ai zis chemării să mai stea-ntr-o-parte,
Ai răspuns să strige altora pîn' cînd,
Dar pe cît se vede n-ai avut dreptate
Întrucît și astăzi stai nemîntuit.

Ai crezut dăunăzi, plin de calmitate:
"Tinerețea-i sfîntă, pot să fac orice",
Dar pe cît se vede n-ai avut dreptate,
Ai trăit o viață neștiind de ce.

Unde-i fața plină de plăceri și glume?
Unde-ți sunt amicii care te-au iubit?
Și cu vorbe vitregi îți spuneau întruna
"Ești un vis, un geniu, fii cu noi oricînd.

Poți să fii un farmec pentru lumea-ntreagă,
Ești deștept, ești sincer, nu un vagabond,
Fii pe scena lumii un erou al vieții
Și-i avea un nume mai pe sus de tot."

Dar în piept și suflet tot suna chemarea
Plină de lumină, plină de-adevăr:
"Lucrurile lumii și întreaga lume
Nu pot să dea pacea celor care pier".

Azi, ca o alarmă sună pentru tine,
Veșnica chemare-a Domnului Isus,
"Eu sunt calea vieții, pacea-n astă lume,
Singura cărare care duce-n sus"!

Iaski 25 aprilie 2017