Spre ceruri...

Spre ceruri...

Spre ceruri îmi ridic privirea
Și cugetul spre Tine mi-l înalț
Și vreau să-mi răstignesc pe cruce firea
Și râu de lacrimi fața să îmi scald

Să stau umil, plecat în rugăciune,
Cum în grădină Doamne Tu ai stat,
Ai plîns cu amar cu lacrimi și suspine,
Acestea pentru mine, o Tată ai răbdat

Și îmi ridic spre Tine glasul,
Din valul greu ce se avântă în larg,
O vino Doamne astăzi de mă scăpă,
Căci Tu ești Salvatorul meu Cel drag

Și îmi îndrept șoptind cântarea,
Din strâmtorări și marele suspin,
Spre Cel ce are în veci de veci puterea,
Spre Dumnezeul Mare și divin

Spre Tine Doamne îmi înalț și gândul
Și mă aplec smerit ca și un rob,
Să împlinesc în fapte, Sfânt Cuvântul,
Căci sunt numai un vas, luat din colb

Ridic spre Tine mâinile curate
Și vreau să proslăvesc, Numele Tău,
Căci planurile Tale-s minunate
Și Tu Ești unic, Mare Dumnezeu

Să pot cânta cu sfinții toți în slavă,
Ce hainele în sânge și-au spălat
Și au umblat cu inima curată,
Ce pentru Domnul, viața lor și-au dat

Spre cerul Tău senin să urce versul,
Pe coarda harfei amintită în Psalmi,
Și mult aș vrea și-așteapt să văd pe Domnul,
Pe Cel Ce-a stat, odată-n Ghetsimani.

Amin
Floarea F.