S-a auzit o voce blândă

S-a auzit o voce blândă
Când s-a facut tăcere-n cer:
"Mă duc să iau a lumii osândă,
Să-l biruiesc pe Lucifer!

Mă duc cu inima curată
Să fac o poartă către Rai,
Merg să fac voia Ta, o, Tată!
Să-mbrac a suferinței strai. . .

Mă duc pentru că-n sulul cărții
Stă scris de veacuri despre Mine,
Să rup pentru veci boldul morții
Și să-l atrag pe om la Tine.

Mă duc s-aduc o împăcare
Între pământ și Tronul Tău,
Să scriu cu Sânge Sfânt "Iertare"
Și să Te-nalț, bun Dumnezeu!

Mă duc să dărui omenirii
Speranța veșnicei vieți,
Să le dau șansa mântuirii
Și-a nemuririi dimineți.

Mă duc s-arăt ce e iubirea,
Iubindu-i până la sfârșit!
Să îi învăț ce e trăirea
Cu Tine, Tată Preaiubit.

Să iau povara de păcate
Și sarcinile tuturor
Asupra mea, cu crucea-n spate
Și să le fac un viitor.

De cunoștința Ta să umplu
Pământu-ntreg și să aduc
O lege nouă, un alt suflu,
Cum scrie-n carte Habacuc. "

S-a auzit o voce caldă,
De mult la sfatul Celui Sfânt
Și a făcut un foc să ardă
De atunci în inimi pe Pământ.

Îți mulțumim, Părinte veșnic,
Pentru acest belșug de har,
Pentru Isus, Fiul Tău vrednic,
Ce ni L-ai dat nouă ca dar.

Te vom lăuda o veșnicie
Și mulțumiri îți vom jertfi,
Aici și-n sfânta-mpărăție,
Când sus, la masa Ta vom fi!

Mărească-Ți-se al Tău Nume,
Vie împărăția Ta!
Soare ce-n veci nu va apune,
Fii preamărit de-a pururea!