Cina cea de taină

Cina cea de taină!


Ne amintim cu întristare
De seara cinei cea de sus,
Cînd s-a aprins lumina lumii
Prin umilința lui Isus.

Așa ne-nvață învățătorul
Să ne smerim până la robi
Să fim umili fără cârtire
Fiind un rob ca și Hristos.

Ne întristăm privind la pâine
Și vinul cel de mare preț
Ce reprezintă unitatea
Și trupul mielului presfânt ceresc.

El și-a dat trupul pentru jertfă,
pentru ca cei ce cred în El,
Să nu mai poarte cu ei vina
fiind asigurați că-n cer,
Există locul fericirii
Cel pregătit din vremi străvechi,
Răsplata cea nemeritată
și cununa Slavei, dar măreț!

Apoi după masa neuitată
ce-atîtea inimi a aprins,
Urmează Ghetsismani
Grădina suferinței
cu lacrimi lupte și dureri.
E locul cel ce ne'nfrățește
Pe toți de peste veacuri până azi
Prin rugăciunea îndurerată
Prin dragostea nemăsurată
dorind fierbinte ca să ne unim, iubind-une cu toți ca frați!

De aceia haideți să ne cercetăm,
Dacă trăirea noastră corespunde
Cu modelul ceresc pe care î-L avem,
El a trăit ca nimeni altul
O viață fără de păcat
O viață ca exemplu de urmat
Luptând pentru ca eu și tu să fim dezrobiți și transformați.

Trăiți de-acuma în recunoștință, față de Cel ce pentru noi S-a dat
ca preț de răscumpărare, din moarte înspre viață nesfîrșită,
Pentru că El e viu... și noi am înviat! !

Aleluia! !