Vis de Iarnă

Pe cărările celeste, printre aștrii luminoși,
O steluță mai zglobie strigă… S-a născut Christos.
Mii de fulgi pufoși dansează pe a vântului cântare,
Iar pădurea fericită s-a ‘mbrăcat de sărbătoare.

Peste satul înghețat se așează un mister,
Cor de îngeri într-un glas ne urează leru-i ler,
‘n astă noapte liniștită ne-amintim cu toți voioși,
Că în inimile noastre, S-a născut Isus Christos.

Focul arde-n vatra veche, mama spune o poveste,
La ferești feciori și fete ne colindă, O, ce veste…
Până și Lăbuș, cățelul, latră-n cușca-i bucuros,
A primit și el săracul, de Crăciun, în dar, un os.

Amintiri mă podidesc, dorurile-și cer obolul,
Tac, și obrazu-mi plin de lacrimi mi-l sărută tandru, Harul,
Multe ierni iute-au trecut, ani și ani, decenii chiar,
Azi, la fel ca la-nceput, Îl primesc din nou în dar.

Inima mi-o deschid larg, să Se nască iar în ea,
Căci în noaptea mea târzie, strălucește aceeași Stea,
Astăzi S-a născut Mesia, Salvatorul, Împăratul,
Bate-n geam o porumbiță, mă trezesc… unde e satul?