Vestea bună a păcii

Peste pământul adâncit în bezne,
Se-aștern fiorii reci dinspre apus...
Vești de războaie se-mprăștie lesne,
Iar pacea-n lume ca prin vis s-a dus.
(Marcu 13:7-8)

Dar cufundați în adâncimi de noapte,
Ne zboară gândul înspre-un alt decor,
Dintr-un tablou, plutind prin timp, departe,
Cu magi, un staul rece și păstori.
(Matei 2, Luca 2)

El, Prințul păcii, pacea ne vestise,
Umil, la Betleem când S-a-ntrupat,
Adeverind ce prin profeți promise,
De-a lungul vremii, Domnul minunat!
El, pacea Lui ne-o dă cu-ndestulare,
Dar nu ca lumea cu al ei miraj,
Ci clocotind în inimile care
Înving necazul lumii prin curaj.
(Efeseni 2:17, Isaia 9:6-7, Ioan 14:27, Ioan 16:33)

El - Rege-Pace pentr-un ceas al urii,
El - duh zdrobit pentru un trist destin...
Copil umil prin zgomotele lumii,
Și Domn, și Rob, și Frate, dar și Fiu.
(Isaia 9:6-7, Marcu 10:45, Evrei 2:11-12)

Prin dragoste îngenunchează ura,
Prin viață rupe-al morții trist drapel!
Căci Prințul Păcii biruiește lumea,
Și îndrăznind, noi biruim prin El!
(Ioan 3:16, Ioan 16:33)

Ce Fiu al Slavei a ales Calvarul,
Când, blând, la Betleem S-a întrupat!
Purtând rușinea și sorbind paharul
Întregii lumi cu suflet vinovat.

Ce pace ne coboară în, tăcere,
În sufletul cuprins de ațipiri,
Când medităm, acum, a câta oară,
La Betleemul dulcii amintiri...