Venit-ai din Slava cerească...

VENIT-AI DIN SLAVA CEREASCĂ

Venit-ai din Slava cerească
Un plan divin să-mplinești
Iubirea-n ființe să crească,
Strădania-n om să sporească
S-avem bucurii îngerești.

E-o taină ce încă ne spune
Că traiul de Cer e legat
Plantat-ai în noi pasiune
Și azi mai trăim o minune
Ce n-a înțeles-o Pilat.

N-ai vrut palate regale
Ci ieslea ți-a fost adăpost
Trasat-ai prin Duhul o Cale
Privit-ai duios spre petale
Nicicând biruit nu ai fost.

Ai vrut să cobori la noroaie
Să-mbraci un veșmânt pământesc
Să-ndrepți pe cei ce se-ndoaie,
Să scoți necăjiți din puhoaie
La har pe toți să-i primești.

Irozii și azi te-ar respinge,
Te-ar duce departe-n exil
Dar dragostea-Ți nu se stinge
Îl mângâi pe cel care plânge,
Pe cel cu traiul fragil.

Pe toți i-ai chemat la Lumină,
C-ai vrut să-i vezi transformați
De-aceea, smeriți, se închină
Toți care-au vrut ca să vină
(Copii, femei și bărbați)

A fost misiune globală,
Venit-ai oferta s-o dai
Să intre în sfânta Ta Școală
Și cei în ținută regală
Și cei în modestul lor strai.

În om s-au născut aspirații
Ce pot genera misiuni
Bazate pe sfinte relații
Și pot accepta revelații
Ce-arată eterne cununi.

Solia prin lume purtată
Ecouri adânci a lăsat
Ești una cu veșnicul Tată
Făptura a fost modelată
Atât de mult Ți-a păsat.

Din Slavă venit-ai la starea
Cea mai precară, cea mai de jos
Vestit-ai cu zel împăcarea
Să nu ne răpească uitarea,
S-avem părtășii cu Hristos.

George Cornici/23 Decembrie, 2014