Un Craciun de altădată …

S-au introienit ulițele cu nămeți de parcă ar vrea sa intre-n casă. .
Doar turla bisericii își mai ivește crucea prin lan de omăt. .
Iar crivățul ia spuza de pe supa rece și cu harnicie o îndeasă. .
In fața căpițelor din ograda și apoi învăluit și-ndărăt…

Nici o vietate sălbatică nu sta sa umble in vitregia de afară…
Dară cum vreun megieș cu treburi la gard din vecini. .
E inca zi, dar ajunul de Craciun sosește in ceasul de seară. .
Si îți trebuie curaj cu colind sa mergi prin sat, sa te-nchini. .

Fire de fum înseamnă mormane de zăpada unde și unde. .
Iar hoarnele albe pufăie vreun gâtlej jilav in fundul de vatră. .
Pârtia facuta spre grajd mai tine preț de vreo ceva secunde. .
Și apoi albul de var se face iarasi drumeaguri de piatră. .

Dicolo de perdeaua grie de cer soarele își șterge geamul cu flori …
Iar in bordeie protapiti pe canapeie copii stau întristați …
Colinda lor înganată din buze prin aburul cald te ia cu fiori. .
Și oameni înghesuiți stau la foc, care pe unde aciuiați …

Mirosul de pere pârguit in fân gâdila grinda afumată…
Și covrigi aburinzi așteaptă in corfă glas sa se stingă. .
Cum nucile zornăitoare se uita peste margini de găleată. .
Care colindător cu mainiie reci vrea sa mai întâi sa le-atingă

Felinare ascunse sub cojoace se ivesc când și când…
De după uluca înecată in valul de puhoi înghețat. .
Și parca alai de îngeri printre fulgi le însoțeste zburând. .
Peste tot ce iarna grea, in lumea aceasta nu a cruțat

Sunt colindători cu cușme înfundate pe urechile roșii …
Ce destroienesc cu opincile sloiuri, poteci pina-n bordei. .
Și răgușiți își cânta prin aburii calzi colindul voioși. .
Și scârțâitul zăpezii ii acompaniază cu joc de scântei. .

In tabloul cu rame țurțuri se prelinge simțire de duh. .
Și ziua de înaltă pe umeri de înghețată și matinală inserare. .
Perpetuă lumină din infinit coboară in sălaș de văzduh…
Plantând in humă a cerului vlăstar între a firii lăstare…

Pruncul vestit. . e in ei o soba ce n-are burlan și fum sa afume …
Ci arde ca un foc ce mistuie frig dinăuntru de inima goală …
E motiv întemeiat ce prin nea poate a întări si-noapte sa-ndrume. .
Un credincios cu crez in a sărbătoriri sfânta răscoală …


In casa cu oaspeți, dușumeaua scârțâie sub obieala întărită. .
Si gerul nu își mai găsește loc si rămâne afara pe prag …
E seara de ajun iar satul sărăc, traieste ca o gazdă înstărită. .
Ca Dumnezeu le-a dăruit ce avea in lume mai drag!

Amin!