Te-ai coborât la noi din Slavă...

TE-AI COBORÂT LA NOI DIN SLAVĂ

Te-ai coborât la noi din Slavă
Și-ai îmbrăcat strai omenesc
Privirea Ta a fost suavă
Și-azi milioane Te cinstesc.

Ai părăsit astrale glorii
La colbul Terrei ca să vii
Să dai avânt, să dai victorii
S-aduci viață celor vii.

N-ai exprimat vreo ezitare,
De nimeni nu ai fost forțat,
Venit-ai din încredițare
La neamul cel întemnițat.

Știai ce Te așteaptă-n vale,
Ce suferințe Îți vor da,
Că, mulți, în loc de osanale
Cu spini te vor încorona.

N-ai vrut castele, nici palate
Ci-un spațiu mic, sărăcăcios
A fost a Ta maternitate
O, Prunc cu numele Hristos!

Nu ai venit să faci reclamă
Ci să-mplinești divinul plan,
Să ‘nalți pe cei trântiți de dramă,
Să poat-ajunge la Liman.

Găsit-ai multă frământare,
Noian de fapte fără rost
Era nevoie de schimbare
Și de puternic adăpost.

N-a fost mai sfântă misiune
Și nici n-a fost un scop mai ‘nalt
Căci îndemnai cu pasiune:
”Mergeți spre malul celălalt!”

Sădit-ai dor de veșnicie
În cei ce ușa au deschis
I-ai învățat ce-i vrednicie,
Le-ai dat exact ce le-ai promis.

Te-ai coborât s-aduci speranța
Ce poate-nvinge-n încercări
Să poată să-și arunce zdreanța
Acei ce vor descătușări.

În Tine au găsit drumeții
Un sprijin tare în furtuni
Pătruns-au taina frumuseții
Și s-au desprins de uscăciuni.

I-ai ajutat să-nvingă starea
Cu legături în bezna grea,
Să înțeleagă întruparea
Și ființa-ntreagă să Ți-o dea.

E mult de-atunci; și totuși harul
Ne însoțește și pe noi
Să mergem veseli spre Hotarul
Unde-s primiți sfinții eroi.

Că Te-ai născut și-n viața noastră
E darul cel mai minunat
Și astăzi vorba Ta măiastră
Ne-a cucerit, ne-a-nseninat.

George Cornici/8 Decembrie, 2015