TE-AI COBORAT, ISUSE...

TE-AI COBORÂT, ISUSE...

Te-ai coborât , Isuse, la noi, la pământeni
Din Ţara fără umbre, din Plaiul luminos
Să ne ridici din nepăsare, să ne faci moşteni
Ai stărilor păstrate pentru neamul credincios.

Din dragoste nemărginită pentru făpura rătăcită
Tu ai venit pe Terra; era o situaţie-ncâlcită
Toţi rătăceau ca nişte oi fără păstor
Era nevoie urgentă de-un etern Mântuitor.

Ai renunţat la glorie venind în umilinţă
Căci Ţi-a păsat de noi; eram ai Tăi
Am fost rebeli, am fost nespus de răi
Dar Tu-ai venit să dai speranţă şi credinţă

Planeta-ntreagă era cuprinsă de-ntuneric
Iar răzvrătirea ajunse la punctul culminant
S-a meritat să laşi acel tărâm feeric
Să izbăveşti o omenire prăbuşită în neant...

S-a meritat să vii cu o cerească misiune
Pe care-ai înţeles-o ca Fiu şi Împărat
Şi ai sădit în noi un duh de-nchinăciune
Şi simţuri pentru ce-i divin, curat.

Ai părăsit pentru o vreme cereştile splendori
Să dai lumină minţilor întunecate
Şi nu ai fost primit cu osanale sau cu flori
Ci foarte mulţi avut-au privirile-ncruntate.

Dar cei ce-au înţeles că ai venit cu pace
Atunci când Te-ai născut în loc neînsemnat
Se străduiesc să-Ţi dea ce Ţie-Ţi place
Să-Ţi dea iubirea lor, să-Ţi dea un trai schimbat.

Lucrarea a fost sfântă, planificată Sus
Şi-nfăptuirea ei cerea o întrupare
Iar planul mântuirii nu Ţi-a fost impus
Căci ai venit de bună voie să dai răscumpărare.

Gustăm şi azi din farmecul sublimei sărbători
Şi ne proşternem fericiţi la sfintele-Ţi picioare
Cu Tine suntem oricând mai mult decât biruitori
O, cum să nu-Ţi aducem onor şi adorare?

Te proslăvim acum şi-n vecii care vin
Eşti Steua vieţii noastre, eşti Rege şi eşti Mire
La tot ce Tu ne spui noi vom rosti "AMIN"
Şi aşteptăm cu dor nestins a doua Ta venire.

gc/17 dec. 2006