TAINA TAINELOR

TAINA TAINELOR

Ai coborât din cer, Isuse,
când Duhul Sfânt Te-a zămislit
în trupul gingaş de Fecioară
precum de mult s-a prevestit.

Puteai să vii cu chip de Înger,
de-Arhanghel sfânt în ceas suprem.
Dar ai luat un trup de tină
şi Te-ai născut în Betleem.

O, câtă sfântă măreţie
degajă ieslea Ta, Isus
spre care ceru-ntreg priveşte
cu imn de glorii făr'apus !

Stau lumile nenumărate
ce se ascund în Empireu
s-admire ne-ncetat minunea
ce Te învăluie mereu.

Ce Te-a făcut să vii în lume
să dai, un ceas, uitării tot :
şi tron şi Nume fără seamăn
YAHVE, IEHOVA - SAVAOT ?

Intrând pe poarta lumii noastre
cu trupul Tău printre duşmani
ai luminat întreg pământul
cel întinat de mii de ani.

Pornitu-s-a-n Eden urgia.
Dar Tu-ai venit în lumea rea
s-o vindeci şi să-i dărui viaţă,
să mori Tu Însuţi pentru ea.

Ce-aveţi voi, oare, vânturi negre
cu Pruncul cel născut pe fân
ce-aduce lumii izbăvire
ca Rob supus, nu ca Stăpân ?

*
O taină mai presus de fire
ascunde chipul cel senin.
Degrab' Maria-L înfăşoară
în scutece de proaspăt in.

Şi-apoi la piept ca pe-o comoară
trimisă ei acum din cer
Îl strânge mama cu iubire ...
Afară-i frig, aproape ger,

dar cald e-n sufletul Mariei,
al roabei Celui adorat.
Ce har ! Ce binecuvântare
Fecioare-i sfinte i s-a dat !

Ea n-are vorbe să explice
misterul Fiului născut.
Chiar de-ar avea, cine-o va crede
din cei ce-o vor fi cunoscut ?

O, câte lacrimi mama sfântă
nu le-a vărsat pe perna ei
când auzea cum bârfitorii
o insultau fără temei !

Dar ea păstra în sine taina.
Iar Fiul ei creştea mereu
ca Fiu de Om cu trup de carne
dar şi ca Fiu de Dumnezeu.

Cu Iosif va lucra-mpreună
ca un tâmplar în Nazaret.
Dar într-o zi de cer aleasă,
El va apare ca Profet,

Mesia, Domn şi Fiu al lui David,
Isus, Odrasla lui Işai ...
Dar într-o zi, murind pe cruce,
va despuia al morţii strai.

Dar pân'atunci, o, tu, Marie,
veghează-L cu-al iubirii cânt
căci nu e doar al tău Copilul,
ci-I Fiul, Celui veşnic, sfânt !