Străinul...

"Dacă s-ar naşte Hristos de o mie de ori la Betleem, şi dacă nu se naşte în tine vei rămâne pierdut! "

E sărbătoare-n orice casă,
Stau bunătăţile pe masă,
În colţ acolo, chiar micuţ
Este-aşezat un mic brăduţ!
Beteală, beculeţe, lumânări;
Răsună radioul de cântări,
Şi oameni aşezaţi în grup,
Vor să petreacă- un timp plăcut!
La uşile frumos împodobite,
Voios răsună cântări şi colinde
Voios se-aud glasul colindătorilor:
"Ni S-a născut un Mântuitor!
Să intre- n casă, casa voastră,
Şi Pacea Lui să v-ocrotească!"

De mult colindul a-ncetat
Şi radioul a tăcut.
La uş-aproape îngheţat,
Un om încet, bătu:
"Deschide- mi astăzi casa ta
Că vreau să poposesc în ea.
Vin de departe, sunt obosit,
De-atâta drum, am flămânzit!
Mi-e sete, hainele sunt ude,
Deschide-mi, hai te rog creştine!
De este-aşa cum tu ai spus,
Că-n casa ta este Isus!"

Dar e tăcere-ngrozitoare,
În casa unde sărbătoarea,
Ţinuse până mai târziu.
Şi-atunci omul din pustiu,
Se-ntoarse încet şi plecă,
Să bată spre-altă poartă.

Copilul casei se trezi devreme,
Şi alergă în grabă la ferestre
"Ce ai păţit?" tatăl întreabă,
Copilul răspunse degrabă:
"Azi-noapte am avut un vis,
La uşa noastră a bătut Isus,
Dar n-ai deschis şi a plecat
Mă-ntreb dacă e-adevărat!?!"
"O, drag copil, tu te înşeli"
"Dar tată, oare tu nu vezi?
În curtea noastră cine a intrat
Şi pe zăpadă a călcat?
Cine la ora cea târzie
Putea în curte să mai vie?....
Şi câinele de n-a lătrat,
Să ştii, a fost adevărat."

Trecu mult timp, dar niciodată,
Creştinul nu a refuzat vreodată,
Pe cei ce-n poartă i-au bătut.
Şi cu-el la masă au stătut!
A regretat amara-i faptă,
Pe care nu putea s-o-ntoarcă.
De atunci mereu, mereu a zis:
"În orice om sărac este Isus!
Căci cine ştie cum vreodată,
Îmi va bate din nou în poartă.
Şi fericit Îl voi primi
Pe Cel venit din veşnicii!!"

-Amin-