Steaua din Răsărit

Steaua din Răsărit

Matei 2/2

''Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. ”

Pe haina albastră a cerului senin,
Vine Carul Mare al Tatălui divin,
Cu flori strălucitoare, argintii haine,
Slavă Celui ce brodează sfinte taine!

Cercetam stelele argintii de pe cer,
Să ghicesc rostul zorilor ce vin şi pier,
Cerul e brodat cu buchete de stele;
Dau slavă Celui ce le ţese pe ele!

Cum mă tot uitam întrebător spre cer,
Văd un minunat şi strălucitor înger,
Cu haina sclipitoare şi cu chip de stea;
Mărire Tatălui ceresc ''Aleluia! ''

-Stea strălucitoare, tu, înger minunat,
Văd mare taină pe chipul tău fermecat!
Iar îngerul aruncă un fir argintiu,
Şi aşa îmi vorbeşte cu al său grai viu;

-Ţie îţi plac tainele, nu cerul senin,
Iubeşti ştiinţa, nu pe Tatăl divin,
Admiri Răsăritul, priveşte spre Apus!
Vino şi te închină la Regele Isus!


Urmează-mă, ghidul tău de pe cer voi fi!
Şi vei vedea o minune din veşnicii,
Vei porni pe un drum greu şi anevoios,
La capăt, te aşteaptă Marele Cristos!



Vom porni pe drumul ce trece prin pustiu,
Te va conduce cerul şi Domnul cel viu,
Vom merge înainte, şi privind în sus,
Daruri îi vom duce lui Mesia Isus!

Sub bolta albastră a cerului senin,
Pornim încet pe Calea Domnului divin,
Printre duşmani, furtuni şi drum anevoios,
La capăt, ne aşteaptă Mesia Cristos!