Steaua călăuzitoare!

Steaua călăuzitoare!


E drumul lung, povara-i grea,
Iar măgăruşu-i obosit
Dar Iosif se grăbeşte, vrea
Sălaş să-şi cate negreşit...

Maria e însărcinată
Iar drumul lung i s-a părut;
Să odihnească ar vrea odată
Dar iată că nu mai e mult,

La Betleem ei au ajuns!
Cetatea este aglomerată,
Ei capul jos şi l-ar fi pus
Dar Iosif, cată şi tot cată...

Orice sălaş i-ar mulţumi
Oricât de mic el ar fi fost
Căci obosiţi, s-ar odihni,
Apoi, ar umbla cu un rost.

Dar n-au găsit; tot era plin...
Un staul mic ei au aflat.
S-a auzit de unde vin
Şi un om bun s-a îndurat,

In iesle jos, s-au aşezat...
Au încercat să se odihnească
Dar deloc n-au mai apucat
Căci mama, trebuia să nască.

Străini, departe de-a lor casă
Stăteau cei doi şi aşteptau...
Voiau copilul să Se nască,
Ei, de pe acuma Îl iubeau.

O stea mare, strălucitoare,
Pe cer atunci a răsărit.
Toţi se mirau de-a ei splendoare,
Din ceruri, îngeri au venit,

Sălaşul l-au înconjurat.
Cântări de slavă se auzeau,
Priveau la Pruncul minunat
Şi laude Îi aduceau.

Pe Pruncul pe lume venit
Maria-n braţe Îl ţinea,
Şi Iosif, era fericit
Cu drag la cei doi se uita...

Păstorii turmele au lăsat
În grabă spre staul s-au dus.
De la un înger au aflat
Că acolo, S-a născut Isus.

Chiar înfăşat ei L-au găsit
Aşa cum îngerul le-a spus;
Cu daruri şi ei au venit:
Mieluţi, Pruncului I-au adus,

Iar steaua i-a călăuzit
Pe cei trei magi care aşteptau...
Din răsărit ei au venit
Căci despre Prunc, ei tot ştiau

Şi plecăciune I-au adus
Acestui Prunc iubit, ceresc.
Ei daruri lângă El au pus
Căci era Prunc Dumnezeiesc!

Oameni şi îngeri L-au slăvit
Şi Vestea bună s-a aflat.
Pământul, cerul, s-au unit
Prin Isus marele Împărat!

E o noapte atât de minunată
Şi pacea pe pământ domneşte;
Aşa, n-a mai fost niciodată
Iar cerul de cântări vuieşte.

Amin

Câmpia Turzii, 14 decembrie 2017
https: //www. resursecrestine. ro/poezii/adaugac