Soarele neprihănirii

Soarele neprihănirii

Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii
Maleahi 4/2

Bolta albastră e plină de candele,
Stropi luminoși, minunate mărgele,
Îngerii strigă, în prag de dimineață:
-Israel, să cauți a Domnului Față!

Un bătrân, cu drag, se tot uită la lună,
Gândurile sale împletesc cunună,
Din raze ce vin de la țărmul iubirii:
-Va răsări Soarele neprihănirii!


Bătrânul gârbovit se mai uită spre cer,
Un vânt călduț suflă peste Israel,
Îi mângâie pletele, fruntea cea brăzdată:
-Un Prunc din fecioară se naște îndată!


Timpul curge ca un val din râul voios,
Dar Simeon Îl mai așteaptă pe Cristos,
Azi, vântul mângâie obrazul lui senin:
-Aleargă spre templu, mergi la Ierusalim!

În templu, Maria cu Fiul mititel,
În mâna lui Iosif, doi pui de porumbel,
Simeon strigă cu glasul Duhului Sfânt:
-Acesta e Mesia, Mesia cel sfânt!

Simeon ia în brațe pe Pruncul Isus,
Și Îl leagănă în fața Celui de Sus,
Se mai uită spre ceruri și spune voios:
-Îți mulțumesc, Doamne, L-am văzut pe Cristos!


Ochii mei au văzut și mântuirea Ta,
Spre Domnul sfânt din ceruri strig "Aleluia!"
Pot să zbor în pace ca porumbel, în zori,
Strigând "Aleluia, avem Mântuitor!"


Îngerii din ceruri flori albe adună,
E Soare puternic cu sfântă cunună,
Noi strigăm în prag de dimineață:
-Strălucească, Doamne, veșnic a Ta Față!