Simeon și Ana

Sunt așa de admirați păstorii,
Magii sunt atât de-apreciați:
Au urmat Steaua, ascultând îngerii,
Pe Isus L-au adorat extaziați.

Îi stimăm pe Iosif și Maria:
Au fost destinați, aleși să-L crească
-Oameni imperfecți-pe Sfânt Mesia,
Ajutați de îngeri, să-L păzească;

Dar în Israel au fost profeți
Înștiințați de Duhul Sfânt, anume,
Care-n Templu-au lăudat, smeriți
Un Copil venit din Rai-în lume.

Cum a fost bătrânul Simeon?
Plin de Duhul Sfânt, de șoapta Lui,
Pe Fiu L-a slăvit ca pui de Om,
Și I-a mulțumit cu patos, Tatălui..

„Slobozește robul Tău în pace,
Doamne, după sfânt cuvântul spus!
Ochii mei văzut-au Mântuirea..”
Și L-a strâns în brațe pe Isus.

Ana, văduva octogenară,
Ce doar șapte ani a fost soție,
Postind în rugi-era o văzătoare
Cu o solie despre-mpărăție,

În același ceas a fost în templu
Vestind și lăudând pe Dumnezeu;
Pentru noi, rămâne un exemplu:
Să-L arătăm pe Tată-n Fiul Său!

Pe cei doi proroci, Duhul îi mânase
Și pe Mesia L-au recunoscut...
Și pe ucenici, El îi învățase
Să Îl regăsească în Cuvânt.

Lui Simeon, Duhul îi revelase
Că-L va zări, cu ochii firii, pe Cel Uns;
Cât am dori și noi să avem șansa
Să-L vedem, în viața asta, pe Isus!

Astfel, Simeon a strâns la piept
Mângâierea sfântă-a lui Israel!
Și Ana a prorocit înțelept
De mântuirea venită prin El.

N-avem azi harul celor doi evrei
Ce L-au ținut în brațe pe Isus.
Creștinii-așteaptă mai mult decât ei:
Un Mire, să ne ia la Nuntă, sus!