Seară de iarnă

S-a mai oprit ninsoarea și gerul s-a-nmuiat,
Se-nalță-n zare fumul din hornul țuguiat,
E ulița pustie, văzduhu-i opalin,
Trosnește-n vreascuri focul și scânteie-n cămin.

S-a înnoptat devreme și, după ce-am cinat,
Cum bun ni-e obiceiul, pe rând ne-am închinat
Și-n așternutul moale, călduț și primenit
Ne povestește mama cu glasul blând, șoptit.

Se-apropie Crăciunul și, ca și-n ceilalți ani,
Ne spune iar povestea copiilor orfani
Ce-l așteptau pe Moșu' în zdrențe, zgribuliți,
Uitați într-o cocioabă, flămânzi și oropsiți.

Cum nu s-a ivit nimeni, nici daruri n-au primit,
Spre cimitir cu grabă, în noapte s-au pornit,
Acolo-au plâns sărmanii și-au adormit în ger
Și-n zori, lângă măicuța, s-au deșteptat în Cer.

Ne joacă ochii-n lacrimi, ni-e sufletul străpuns,
Cu colțurile pernei ne ștergem pe ascuns,
Târziu, în noaptea neagră, mă dumiresc și eu:
De cei cu inimi frânte e-aproape Dumnezeu!