Sarutul

Jos in paie, Copilasul
Isi intinde, dragalasul,
Mainile de catifea
Sa atinga, uite-asa,
Doi obraji frumosi de mama
Mangaiosi pe sub naframa,
Moi si rosii ca un nor,
Ca o floare de bujor,
Si doi ochi ca felinare
Pe sub stele vegheatoare...
Dar manutele n-ajung
Si 'n-apoi in fan se strang.
El e Regele cel mai mare
Dar acum putere n-are
Sa-si atinga mama Sa,
Si incepe-a lacrima.
Atunci mama se apleaca
Plansul Pruncului sa treaca,
Cu sarutul ei duios
Il saruta pe Hristos.
...Si cu ochii-n lacramioare
Ii aplaudau din zare,
Din al slavei Ateneu,
Ingerii lui Dumnezeu.