Salvatorul

Se făcea un sfat odată
'Naintea Celui Preaînalt,
Şi s-a strâns o mare gloată
În veşminte de in curat!

Atunci răsună o-ntrebare
Printre garda îngerească:
"Cine poate fi în stare
Ce-i scris în carte, să-mplinească?

Dându-se răscumpărare
Pentru-ntreaga omenire,
Ca omul să aibă salvare
Şi drept în Rai, în nemurire".

Se lasă o tăcere-adâncă
Peste-a Cerului oştire,
Doar un ecou răsună încă:
"Să-l scape de la pieire...!"

Dar cine oare o va face?
Cine iubeşte omul rău?
Cine va veni să-l împace
Cu-Acel ce este Dumnezeu?

Va veni oare un înger?
Sau unul dintre serafimi?
Ori, se va coborî din cer
Vreounul din acei Bătrâni?

Dar iată, că atunci apare
Singurul Fiu de Dumnezeu,
Ce locuieşte în splendoare
Şi stă din veci pe tronul Său!

"O Tată, iată că e scris
În sulul cărții despre Mine,
Voi împlini ce ai promis
Omului de jos, din lume!

Că-i vei trimite Salvator,
Să-l izbăveasca din robie,
Pentru sărmane oi, Păstor
Ce le va duce-n veşnicie!"

Atunci, cerul I s-a 'nchinat
Strigând: Oseana! Slavă Ție!
Căci Tu eşti vrednic Împărat
Şi-aduci omului bucurie...!

E noapte peste Israel,
Dar sus, pe cer o stea ne-arată
Că S-a născut Emanuel
Să izbăvească lumea toată!

Oseana-n cerul cel preasfânt!
Striga al îngerilor cor,
Şi pace fie pe pământ,
Căci s-a născut Mântuitor!

A coborât din sărbătoare
Acest Împărat slăvit,
Dar într-un grajd cu animale
De omenire-a fost primit.

Iar mai târziu a fost vândut
Să fie dat la răstignire
Acela ce-I făr' de-nceput
Şi locuieşte în Mărire!

Să fie atârnat pe cruce
Pentru păcatul meu şi-al tău,
Ca din ruine să ne-apuce
Şi să ne facă Templul Său!

Şi-a dat viața din iubire
Pentru noi, cei răzvrătiți
Ce alergam înspre pieire,
De-atâtea patimi chinuiți!

Eram prinşi în gheara morții
Şi de Satan încătuşați,
Dar când învins-a Domnul Păcii
Prin cruce-am fost eliberați!

Iar El, în semn de mulțumire
Aşteaptă viața să-I predai,
Să o transforme-n nemurire
Să poți sbura spre El în rai!

Căci va veni curând pe nori
Să-şi ia Mireasa din durere,
S-o ducă-n veşnice splendori,
Să locuiască printre stele!

S-o ducă-n veşnica cetate,
Pe străzi de aur sclipitor,
Unde nu va mai fi moarte
Căci curge al vieții izvor!

Va trăi în fericire
Mireasa sfânt-a Mielului
Când Îl va-ntâmpina pe Mire
Pe norii slavei cerului!

Amin!