Ritmul unor sărbători

Când citesc în Sfânta Carte
La vremurile care s-au dus
Azi, creștinismul e departe
De ceea ce, Isus ne-a spus.

El nu ne-a spus să-I ținem ziua
Căci ne spunea când S-a născut
Nici când a luminat și steaua...
Mult alai El n-ar fi vrut.

Și nici atâta strălucire
Ce-i uneori, falsificată
De multe becuri, multe fire,
Și de-o muzică dată...

Că-i ritmul sărbătorilor de iarnă
Și-i atâta de plăcut
Colinde parcă ni se toarnă
De parcă astăzi S-a născut.

O, nu, dar nu vrem să retrăim
Imaginea cu un copil...
Iar noi, bucuroși să fim,
Jucăm un teatru ce l-am vrut...

E un scenariu ce-l jucăm
Când firea-i acasă la ea
Haine scumpe să-mbrăcăm,
Și se-adaugă și-mbuibarea...

Crește ea oare credința
Și dorul de a cerceta,
Aduce ea pocăință
Și în rugăciuni a sta?

Haideți dar, să nu unim
Sărbătoarea cu desfrâul
Ca să fim ce ne numim
Și ca să putem învinge răul.

Să putem învinge-n lume,
Păcatul ți firea rea.
Haideți să le spunem pe nume:
Ritmul lumii - pofta rea-

Îmbuibarea și tradiția
Cheltuind cam egoist
Înțelegând greșit nutriția
În ritmul cel materialist...

Sărbătoarea este timpul
Ce-l petreci cu Dumnezeu
Pentru că Isus e totul,
Și-a venit de dragul meu.

Să-I mulțumim acum nespus
Pentru jertfa lui Isus
Pentru darul minunat,
Că pe fiul Său L-a dat.