Răsări o stea...

Cădeau stelele la nuntă
Din amurg în dimineață,
Când în lumea cea căruntă
Înflori o stea de Viață.

Gemeau codrii plini în pulberi
Din fărâmele de aștri
Că-și trosneau brațele-n curbe
Cu toți anii lor albaștri.

Își păstrau verdeața brazii
Pentru-un așternut de mire
Legând palmele în raze
De cununi prin cimitire.

Era tot o zi de noapte
Din și până-n miezul nopții,
Iară sorțile în moarte
Își găseau la urmă sorții.

Se-nălțau numai altare,
Se sfințeau doară vestigii
Și rugau de îndurare
Tămâierele-n religii.

Plângeau muți ciobeni în seară
Neștiind de unde... până...
Căci miresele-i omoară
Cu sărutul lor cel vânăt.

Răsuna a jale struna
Și-a argint moneta calpă -
Că ținea lumina-ntruna
Întunericul sub talpă.

De-mi era în suflet beznă,
Iar în inimă durere
Înălțimile de gleznă
Mă lăsau fără putere.

Și boceam - baci fără turmă
Bâjbâind prin plusuri strâmbe
Pe când urme după urmă
Nu doreau ca să se schimbe.

Când o stea ieși în pragul
Bolilor nelecuite
C-am îngenuncheat ca magul
Fără daruri aurite.

Tot amarul meu din mine
L-am vărsat pe-altar de lacrimi
Pe jăratic de suspine
Ce ardea în dor și patimi.

Îmi căzu în palme cheie
Potrivită pentru ușă
În cuvânt de curcubeie
De la cercuri de cătușă.

Am văzut zorii din zorii
La o viețuire nouă
Și strigau de sus cocorii
Buciumările de rouă.

Chiar de iarna rece strânse
Toată firea-n gerul gheții
Clopoțel mi se aprinse
Inima-n strigarea Vieții.