Pruncul din veșnicii

Pruncul din veșnicii

Psalmul 68
El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt.


Cascade înghețate, fluturi argintii,
Haine albe, peste munți și peste câmpii,
Eu stau în tăcere, în viscol și în ger,
Cu aripa lăsată, doar o coajă cer.

Dar la miezul nopții, aud o melodie,
Mâna de înger cu coajă mă îmbie,
Inima mea repetă cântecul duios;
"Aceasta este mâna Pruncului Cristos!"

Fulgii de zăpadă sosesc din veșnicii,
Haine albe peste munți și peste câmpii,
Eu îmi întind mâna în ger și tremurând,
Sunt orfan și capăt o pâine doar cerșind.

Dar la miezul nopții, aud o melodie;
Mâna de înger cu pâine mă îmbie,
Inima mea repetă cântecul duios;
"Aici, lângă mine, este Pruncul Cristos!"

Și şuieră vântul cu biciul său tăios,
Iar frigul groaznic pătrunde până la os,
Și eu stau în tăcere și tot dârdâind,
Cu hainele rupte, de la lume cerșind.

Dar la miezul nopții, aud o melodie,
Mâna de înger cu haine mă îmbie,
Inima mea repetă cântecul duios;
"Raze de lumină sosesc de la Cristos!"

Oaie rătăcită, în Valea adâncă,
Oricât încerc, nu pot urca pe Stâncă,
Eu stau în tăcere și cu ochii spre cer,
Un Păstor Bun și milos aștept eu în ger.

Dar la miezul nopții, aud o melodie,
Mâna de înger cu balsam mă îmbie,
Mă ține la piept și îmi vorbește duios;
"Aceasta este vocea Pruncului Cristos!"

În inima mea, acum, e Bucurie,
Un Prunc cu un surâs dulce mă îmbie,
Crengi înflorite și albe izvoare vii,
Slăvit să fii pe veci, Prunc din veșnicii!