Povestea Musafirului de Crăciun

La şfârşitul unui an, c-un decembrie-nzăpezit
Doi prieteni către Conrad au pornit;
L-au găsit în casa lui, loc umil şi loc sărac
Dar împodobit frumos cu crenguţe mici de brad.

Cu o faţă bucuroasă, pe când tocmai îi primea
Conrad le-a vorbit de visul ce spunea tocmai aşa:
“Dragi prieteni, azi, în zorii dimineţii
Când cocoşul anunţa noua zi a vieţii
Mi-a spus Domnul că ar vrea
Oaspete să fie, chiar în casa mea!”

El, curând a început cu acele pregătiri
Casa lui şi masa lui să primească musafiri!
Apoi, stând pe-un scăunel, el pe Domnul aştepta
Să-L primească, să Îi spună:
“Bine-ai venit în casa mea!”
Şi-astfel, faţa Domnului s-o vadă în umila lui căsuţă.

Pentru-o vreme-au discutat
Şi apoi, cei doi prieteni au plecat;
Rămăsese doar el, singur, toţi cei dragi nu mai erau
Şi de-atunci, Crăciunul lui, cu tristeţe-l petrecea.

Dar acum, ştia un lucru: Domnul sfânt când va veni
Un Crăciun mai fericit, sigur, pentru el va fi!
Bucuros, el asculta, fiind atent în jurul lui
Orice sunet ce-anunţa apariţia Domnului!
El, pe Domnul aştepta, ca în visul ce-l trăia!

Şi, deodată, la fereastră, o bătaie auzi
Era doar un cerşetor cu-ncălţări rupte la vârf
Şi cerea de ajutor, stând acolo tremurând.

Conrad, uşa i-a deschis-o şi în casă l-a primit
Pe acel biet cerşetor, cărui astfel i-a vorbit:
“Văd că eşti înfrigurat şi picioarele te dor
Ia te rog, aceste lucruri, să îţi fie de-ajutor!
Sunt nişte încălţări, ca de frig să fii ferit
Şi o haină groasă, ca de ea să fii-ncălzit!”

Cu un suflet bucuros, l-a văzut cum el pleca
În acea zi de Crăciun, ce… încet, încet, trecea!
Se gândea mereu la Domnul: “Oare cum de-a-ntârziat?
Cât timp o să mai treacă, cât mai are de-aşteptat?”

Când la uşă, o bătaie a simţit
A deschis-o ca să intre noul venit!
Era o străină ce ducea câteva vreascuri
O femeie gârbovită de aşa, multe necazuri;
Ea dorea un loc de-odihnă, ce nicicum ea nu găsea
Însă Conrad se gândea:
“Pe-acest loc… numai Domnul poate sta!”

Cu al ei glas rugător, bătrânica spuse iar:
“Lasă-mă te rog aici, să mă odihnesc măcar!”
El, la masă o pofti şi-un ceai cald îi pregăti
Pentru-acea străină ce-n căsuţa lui sosi;
Iar în timp ce ea pleca, Conrad mult s-a întristat
Căci văzu cum ceasul serii era tot mai ‘naintat,
“Domnul n-are să mai vină!”, îşi zicea în gândul lui
“Iar din vis n-am înţeles, tocmai vocea Domnului!”

Dar în liniştea de-atunci, el un strigăt auzi:
“Ajutaţi-mă, vă rog! Este cineva aici?”
Iarăşi, uşa a deschis-o, prietenos şi fericit
Şi din nou, dezamăgirea, pe-a lui faţă s-a ivit;
Era doar o copiliţă ce pe drum s-a rătăcit
Căutând părinţii ei, ce prin târg nu i-a găsit.

Trist şi mult îngândurat, Conrad o privi cu milă
Dar ştia numaidecât, cum s-o facă fericită;
El în casă a primit-o, lacrimile-a şters uşor
Frica-a-ndepărtat-o toată, cu un braţ mângâietor;
După ce-a condus-o-acasă, întorcându-se ‘napoi
Pasul lui înspre căsuţă, devenea tot mai greoi,
El ştia că Domnul nu avea cum să mai vină:
“Ziua-aceasta de Crăciun, tocmai se termină!”

Şi intrând în cămăruţă, el atunci a-ngenunchiat
Întrebând smerit, apoi: “Doamne, de ce ai întârziat?
Ce Te-a reţinut să vii, chiar aici în casa mea?
Căci eu mult timp am dorit, să pot sta-n prezenţa Ta!”

Dar, în liniştea de-acolo, el o voce-a auzit:
“Fruntea sus, căci Eu, tot Cuvântul l-am păzit!
De trei ori... am fost chiar Eu, în căsuţa ta cu drag!
De trei ori... păşind chiar Eu, binecuvântatu-ţi prag!
Cerşetorul îngheţat... , am fost Eu... , şi pe el l-ai ajutat!
Bătrânica... , iarăşi Eu... , pentru ea un loc i-ai dat!
Şi copila... , iarăşi Eu... , drumul tu l-ai arătat!
De trei ori la uşă-am stat, tot atunci am şi intrat!
Şi-am găsit o desfătare lângă-un om cu suflet mare!
Dintre darurile multe, darul dragoste-i mai bun!
Onorat am fost să-ţi fiu, Musafirul de Crăciun!”

I: Adaptare după poemul The Story of the Christmas Guest / Lyrics by Helen Steiner Rice
https://www. youtube. com/watch? v=t7JUNu9ppb8