Pe-un pat de paie

Îmi bate-n geam ninsoarea viscolită,
Un strigăt al vremelnicelor timpuri,
Cu tot ce sunt, cu viața mea finită,
Marcată de Speranța infinită,
Îmbrățișez celeste anotimpuri!

Cad picuri mii din cerul de splendoare
Un tainic vis, Lumină și Iubire,
O crisalidă-n Steaua căzătoare,
Metamorfoză grea, impunătoare,
Ce lasă-n urma ei Desăvârșire!

Și ninge alb și cu luciri albastre
Peste pământul cenușiu și rece,
Se-nchină luna și se-nchină astre,
Când Pruncul Sfânt într-un staul se naște
Și se proștern și nu vor să mai plece!

Căci văd un Om micuț și fără vină,
Pe-un pat de paie-aproape putrezite,
Nu vezi frumos, nici cruce, nici colină
În loc ascuns și fără de lumină,
Înfășurat în haine învechite!

Plângea Maria peste Prunc plecată...
"O, Domnul meu, sătenii nu te vrură,
Tu ai venit în lumea idolatră,
Să ne împaci cu Sfântul nostru Tată,
Dar ai primit respingere și ură!"

Te leagăn Prunc din slava minunată
Și îți doinesc cu sufletul cântare,
Tu să asculți, iar inima de piatră,
Să o transformi pe veci în nestemată,
Să pot privi cu dor albastra zare!

Când vin păstorii, magii din câmpie,
Să îți aștern ofrandă la picioare,
Podoabe sfinte, aur și tămâie,
Să torn balsam de smirnă, iasomie,
Să Te-onorez, Ființă Salvatoare!

Și-ngenuncheat, cu lacrimi în privire,
Ca pe-un Luceafăr să te-admir Isus,
Să fiu încredințat că din iubire,
Tu ai venit să îmi dai mântuire,
De-aceea Te iubesc deplin, nespus!

Isus iubit, Te-ai întrupat cu scopul
De-a Te jertfi, de-a lua pe veci păcatul,
Mă-ncred în Tine! Nu cred horoscopul
Ce strâmbă ce e drept ca să trec hopul,
Nu vreau să fiu condus de necuratul!

Cad picuri mii din cerul de splendoare
Un tainic vis, Lumină și Iubire,
O crisalidă-n Steaua căzătoare,
Metamorfoză grea, impunătoare,
Ce lasă-n urma ei Desăvârșire!

Și ninge alb și cu luciri albastre
Peste acest pământ împovărat,
Văd sus pe cer miliardele de astre,
Mai sus de nori, înalț dorințe caste,
Căci prin Isus, sunt azi răscumpărat!

15/12/2024, Deva- Lucica Boltasu