Părinte din veșnicie

Părinte din veșnicie

Părinte din veșnicie,
Ai venit în lumea noastră
Să prefaci în bucurie
Întristarea omenească
Și prin Valea umbrei morții
Ai deschis o nouă Cale
Să îndrepți din moarte sorții
Prin Viața slavei Tale,
Celor stinși în bezna nopții
Și îngropați de vii în Vale...

Ai adus neprihănire
Lumii ce s-a îngropat
Într-a firii ei pornire,
În greșeală și păcat
Și-n nespusa Ta iubire
Ai venit și ai luat
Blestemul, fără cârtire,
Și cu moartea Te-ai luptat
Pentru a noastră izbăvire,
Și-astfel ne-Ai răscumpărat!

Ne-ai răscumpărat din starea
Morții ce-n noi a intrat,
Ne-ai adus eliberarea
Căci din morți ai înviat,
I-ai zdrobit morții puterea
Și la cer Te-ai înălțat,
După ce cu Învierea
Adâncu-Ai împresurat;
I-Ai pricinuit zdrobirea
Și „robia roabă ai luat”!

Tu, Stăpânul veșniciei,
Dumnezeul minunat,
Tu ești sursa bucuriei
Și vei fi neîncetat!
La venirea Ta în lume
Păstorii Te-au căutat
Ca și Magii de renume
Și cu-n dar s-au închinat,
Dar eu n-am ceva anume
Și nimica nu Ți-am dat!

Îți dau tot cu bucurie
Dar cu ce Te-aș bucura
Când vrednic de veșnicie
Nu-i nimic în viața mea
Și sufletu-mi știe bine:
Dacă nu Te-ai îndura,
Niciodată bucurie,
Doamne, n-aș putea avea!
De-aceea zic, 'Slavă Ție,
Doamne, acum, și pururea! '

Îți dau tot ce am mai bun
Dar nimic nu Te-onorează!
Tot ce m-am luptat să-adun,
De Ceruri mă îndepărtează,
Că din tot, n-am niciun
Bun ce în veșnicii durează!
N-am nimic vrednic de Tine
Și nu mă feresc să spun
Că de nu Te înduri de mine
N-oi fi niciodată bun!

Îți dau tot, da-i prea puțin
Căci tot nu pot cumpăra
„Haina curată de in”,
Ca să Te pot bucura!
N-am cu ce Doamne să vin,
Dar vin să-Ți cer îndurare,
Căci doar harul Tău divin
Și divina Ta iertare
Mă poate scăpa de chin
Și de veșnica pierzare!

Îți dau tot dar cum pot oare
Cu acestea să Te împac
Când am lucruri pieritoare
Și comori care nu-Ți plac? !
Doamne, fără-a Ta îndurare
Unde-ajung și ce mă fac? !
Doritor, sunt de victorie,
Și-Ți dau tot, dar ce am oare
Vrednic de-o Cerească glorie
Și de slava viitoare? !

Îți dau tot, dar e nimic,
Comparat cu ce se cere!
N-am cu ce să mă ridic
Pentru-a-Ți face vreo plăcere,
Dar inima-am să Ți-o dau
Și orice ar fi să fie,
Cu inima mea am să stau
Gata să-Ți fac bucurie,
Căci doar să Te bucur vreau
Și acum și-n veșnicie!

13/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)