O iesle, un Prunc

În clipe nocturne-mi ascund
Și lacrimi și dor și trăire,
Cu cât mă gândesc mai profund,
Cu-atât Te privesc cu uimire!
Ce sunt în acest univers?
Ce ești? Prunc divin? Ești Odorul?
Prin lirica-mi slabă, prin vers,
Doresc să-mi slăvesc Creatorul!

Umilul cuvânt tare-ar vrea,
Să-Ți spună că-mi ești desfătarea,
Că-n clipa-ncercată, o Stea,
Pe boltă-și făcea preumblarea!
Cu multă speranță-am urmat,
Lucirile razei celeste,
Toți îngerii-n slavă-au cântat,
Minunea se naște-ntr-o iesle!

E Fiul Preasfânt, profețit,
Om-Dumnezeu, Cel prin care,
Tatăl din cer Și-a dorit,
Să dea tuturora, iertare!
Cu inima strânsă, privesc,
La staul, la iesle, la paie,
La Fiul cel dumnezeiesc,
Ce n-a fost primit în odaie!

E El, e un prunc înfășat,
Doar scâncetul Lui dă de veste,
Că Domnul Isus S-a-ntrupat,
Că tot ce e scris se-mplinește!
Maria și Iosif privesc,
Pe-această Odraslă, cu milă,
Căci Emanuel, dar ceresc,
Venit-a-ntr-o lume ostilă!

Eu știu că în planul de sus,
Ca țintă-i iubirea, jertfirea,
Iar cel care crede-n Isus,
Primi-va în dar mântuirea!
Plângând, mă apropii, gândesc... .
O iesle, un Prunc, Salvatorul,
Prin lirică, vers, eu doresc,
Pe veci să-mi slăvesc Creatorul!

27/12/2022, Deva- Lucica Boltasu