O, Copilaş cu ochi senini...

O, Copilaș cu ochi senini, venit din veșnicie
În fața Ta, smerit mă-nchin cu mare bucurie
Căci bine știu că azi eu văd salvarea omenirii
Din cer venită pe pământ, având chipul iubirii
Să mă salveze de la chin din meritată moarte. .
De n-ai fi Tu, eu aș fi mort, veșnic, de cer, departe!
Atât păcat în viața mea și atâta răzvrătire
Iar Tu un dulce copilaș, venit jos din mărire. .
Să iei păcatul meu bolnav, să-l ispășești pe cruce
Și să Îți verși sângele sfânt ce viață îmi aduce...
Mai poate oare exista o dragoste mai mare:
Un prinț ceresc, jos întrupat, pentru a mea salvare?
Nu, niciodat' nu va mai fi un Prinț născut în iesle
Și nici un cor cântând pe nori și nici o altă veste!
Nici o fecioară zămislind din Duhul Sfânt, Iubirea
Ce a luat chipul de om s-aducă mântuirea
Nici un copil în Templu stând cu-nțelepciune aleasă
Nici doi părinți căutând, neștiind că Templu-i a Sa casă
Și nici doi pești, și nici cinci pâini, pe munte înmulțite
De către Fiul Celui Sfânt, hrănind mulțimi trudite;
Nici șchiopi, nici orbi, nici Lazări vii, ieșind degrab' afară,
N-or mai putea în fața Sa să-I mulțumească iară;
Nici păcătoși, și nici femei, ce plâng să ÎL atingă
Nici mâini uscate de Sabat în Templu să le-ntindă,
Și nici o Cină cu ai Săi, nici apă, să le spele
Picioarele, și nici ștergar, și nici momente grele
Ca-n Ghetimani, ca la Irod, batjocorit cu ură
De către cei creați de El, lovit peste măsură;
Nici Golgota nu va mai fi nici beznă-n miezul zilei
Și nici cutremur, și nici morți, ieșind vii din morminte,
Nici îngeri, piatra prăvălind vestind a Sa-nviere,
Slăvind lucrarea lui Isus și marea Sa putere.
Nici o 'nălțare sus la cer lăsând pe ai Săi în urmă,
Nici ochii în sus înlăcrimați cu-n dor ce nu se curmă...
Un singur lucru va mai fi iubit Isus: RĂPIREA!
Tânjim să Te vedem pe nori, să Îți vedem venirea...
O, scump Isus, vrednici ne fă de prima Ta venire
Și de a doua, sus pe nori, în ziua de Răpire.