Nu vă temeți dragi păstori

Era o noapte liniștită, cu cer albastru de cleștar,
Focul ardea mocnit în vatră făcând căldură și mult jar,
Păstorii așezați în cerc se încălzeau de frigul nopții
Își încălzeau sub haina lor, mieluțele și toți mieluții.

Căldura dogorea pe față și îi încălzea atât de bine
Simțeau cum ochii li se-nchid, cum somnul pe la gene vine,
Căci pleoapele păreau de plumb, atât de grele mai erau,
Doar doi băieți mai tinerei, încet, în șoaptă mai vorbeau.

Deodată, o lumină mare precum o flacără arzândă
A luminat întreaga zare cu raza-i caldă și plăpândă
Și-n mijlocul acestei flăcări, o creatură minunată
Cum ei n-au mai văzut zburând, în lumea asta niciodată.

Un înger ce părea de foc, cu aripi mari strălucitoare
Ce străluceau scânteietor precum lumina de la soare
Ce minunat, ce frumusețe! Era un înger mesager
Venit din bolțile cerești, din Casa Sfântă, chiar din cer.

Ei s-au temut când au văzut minunea ce s-a arătat
Și nu știau cum deodată, miracolul s-a întâmplat.
Și-atunci din ceruri răsunând o voce dulce, cristalină
Vorbi păstorilor duios din cerul plin de-a sa lumină.

-Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună! I-atât de îmbucurător,
Căci în cetatea lui David vi s-a născut un Salvator.
Va fi o mare bucurie pentru norod, pentru popoare
El va aduce mântuire în lumea asta rea și mare.

Voi, mergeți dar în Betleem și-o mică iesle veți găsi
C-un prunc micuț în scutecele, acesta semnul vă va fi.
Și deodată, prin minune, o mulțime de oaste cerească
S-a unit cu îngerul, pe prunc să Îl sărbătorească.

Ce laude, ce osanale și ce cântări de bucurie
Cântau îngerii în cor slăvind cu o mare veselie.
Pe micul prunc din mica iesle, noul născut în astă lume,
Venit din slava cerului să ne aducă mântuire.

Și într-o grabă au pornit păstorii, cu mic cu mare
Să vadă micuțul prunc care s-a născut sub Soare.
Laudă, cinste și onoare, azi Te lăudăm și noi
Că ne-ai scos din groapa morții, din mocirlă și noroi.

Amin!
27.12. 2025