Nu Îl respingem, oare?...

E iarnă. Noapte rece. Pustiu e prin oraș. .
Pe străzi, în zbor, mai trece doar viforul uriaș,
Precum un nor gigantic, umplut cu fulgi de gheață
Care te biciuiește și-n spate și în față,
Până la dimineață. . el fluieră, pufnește
Și ca să iasă-afară nimenea nu-ndrăznește!
La unele ferestre încă mai e lumină,
În alte case însă, oamenii dorm în tihnă;
Au luat cina gustoasă cu toți cei dragi la masă
Și-acum, la căldurică, se odihnesc acasă!
Doar luminițe multe stau treze până-n zori,
Clipind la geam spre stradă, în mai multe culori!
Fu pentru mulți, pesemne, un an rodnic și bun,
Urmează pentru lume așa-zisul Crăciun!
Un gând ce-mi vine-n minte mă tulbură profund,
Iar inima îmi spune că nu pot să-l ascund
De cei care sunt oameni, de cei ce sunt creștini,
De cei porniți spre Țara eternelor lumini...
Departe, într-o casă, sunt câțiva copilași,
Abandonați de lume, la margini de oraș. .
Părinți nu au sărmanii, demult ei nu mai sunt,
Și-acum viforul zboară și peste-al lor mormânt. .
Și-n timp ce multă lume trăiește o poveste
Copiii stau în casa ce nu are ferestre...
Și-au încropit acolo un cuib, să nu înghețe
Dar au ochii în lacrimi și-amar pe-ale lor fețe. .
Pe-ai lor obraji tristețea profundă se citește,
Căci de copiii străzii lumea se tot ferește. .
Nevinovați. . și singuri. . și nu au de mâncare...
Există inimi bune ca să-i hrănească, oare? . .
Oare ce fac creștinii, urmașii lui Hristos?
El se născu-ntr-un staul, mic și sărăcăcios!
Nu fu primit în case și nici măcar la han,
Al Său leagăn fu ieslea, ca pentru un sărman. .
Mă-ntreb: dar noi, creștinii, nu Îl respingem, oare,
Din nou pe Domnul Slavei, chiar și la sărbătoare?
O, nu cumva și astăzi pe El iar nu-L primim
Prin faptul că un bine nu îl înfăptuim?
Ba da, căci cine este cu cei micuți milos
Acela face-o faptă pentru Isus Hristos!
Dar cei ce nu fac fapte și ușile-și închid
Sunt precum cei ce-n case pe El nu L-au primit! ...
Acesta-mi este gândul și-atât de mult doresc
Să fim printre cei care pe Domnul Îl primesc!
Căci altfel sărbătoarea fără de fapte bune,
Ar fi doar formă goală, pură deșertăciune!