Noaptea de pace cerească

Noaptea de pace cerească


Căci El este pacea noastră, Cel Care din doi a făcut unul,
dărâmând prin trupul Său, zidul care-i despărţea, adică duşmănia.
Efeseni 2/14


Noapte de pace și iubire cerească,
Aripile inimii încep să crească,
Arhanghelii presară pe cerul mănos
Lauri de lumină pentru Isus Cristos.

Cerul a coborât în taină în noapte,
Gângurit de Prunc Sfânt și de îngeri șoapte,
Surâsul de Prunc Sfânt sădește Iubire,
Între cer și pământ, El face Unire.


S-a dărâmat zidul vechi de dușmănie,
Se topește ceara veche de mânie,
Îngerii aduc Pace din pomul de sus;
Fereastra spre stele a deschis-o Isus.


Cu îngerii cântă copiii din Vale,
Un singur buchet multicolor și mare,
Flori alese din Răsărit și din Apus,
Se unesc în numele lui Cristos Isus.

Ieslea devine o Biserică mare,
Clădită din pietre vii și Îndurare,
Stelele vii din Răsărit și din Apus,
Cântă Mărire Pruncului Cel Sfânt, Isus.

Porumbelul Alb strigă dintre altare:
-A coborât la voi Har și Îndurare,
E vremea să semănați bob de Iubire!
Să udați cu Pace lăstari de Unire!


Nu am nimic decât un suflet păcătos,
Dar voi primi Slavă din Slava lui Cristos,
Nu-s semănător de Pace și Unire,
Dar surâsul de Prunc sădește Iubire.


E noaptea de pace și iubire cerească,
Aripile inimii încep să crească,
Cu îngerii din cer să cântam "Mărire!"
Surâsul de Prunc sădește Mântuire.