Naşterea Domnului Isus Hristos (Matei 1.18)

Naşterea Domnului Isus Hristos (Matei 1.18)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Scris-au sfintele condeie: (Matei 1.22)
Că-n străvechea Galilee, (Luca 1.26)
O fecioară se afla, (Matei 1.23)
Ce Maria se numea. (Luca 1.27)
Nazaret era cetatea (Luca 1.26)
Unde-şi trăia puritatea. (Matei 1.18)

Pe când ea-ngrijea cuminte (Matei 1.25)
De-ale ei aşezăminte, (Matei 1.24)
Îngerul Gavril veni, (Luca 1.26)
Şi la dânsa se opri. (Luca 1.27)
“Plecăciune!”, el îi zise, (Luca 1.28)
“Dumnezeu veşti îţi trimise! (Luca 1.26)

Mare har e peste tine! (Luca 1.28
Binecuvântări divine (Luca 1.28)
Te vor însoţi de-acum, (Luca 1.48)
Pe al vieţii tale drum! (Luca 1.49)
Tu să nu ai nici o teamă, (Luca 1.30)
Căci vei fi o sfântă mamă! (Luca 1.31)

Sfântul pe care-L vei naşte, (Luca 1.35)
Ceru-ntreg deja-L cunoaşte! (Luca 2.9-14)
Dumnezeu în El va fi, (Matei 1.23)
Şi Isus se va numi! (Luca 1.31)
Va avea o-mpărăţie, (Luca 1.32)
Ce va dăinui-n vecie!” (Luca 1.33)

Auzind vestea primită, (Luca 1.30-33)
Maria-ntrebă uimită: (Luca 1.29)
“Oare cum să nasc un fiu, (Matei 1.25)
Dacă de bărbat nu ştiu? (Luca 1.34)
Căci sunt fecioară cinstită, (Luca 1.27)
Fiind numai logodită!” (Matei 1.18)

La a sa nedumerire, (Luca 1.29)
Veni iute lămurire; (Luca 1.30)
Şi al Domnului trimis, (Luca 1.26)
Cu respect, atunci i-a zis: (Luca 1.28)
“Zămislise-va în tine, (Matei 1.20)
Prunc din slăvile divine! (Luca 1.32)

Duhul Sfânt ţi-L dăruieşte! (Matei 1.20)
Cu puterea-I te umbreşte!” (Luca 1.35)
Iar Maria zise: “Eu (Luca 1.46-47)
Sunt roaba lui Dumnezeu; (Luca 1.38)
Dacă Domnul hotărât-a, (Is. 46.10)
Facă-se cum El grăit-a!” (Luca 1.38)

Fost-a o poruncă mare, (Luca 2.1)
Să se-nscrie fiecare. (Luca 2.2)
Iosif şi Maria, deci, (Luca 2.5)
O porniră pe poteci, (Luca 2.3)
De la ei din Galileea, (Luca 1.26)
La Betleem, în Iudeea. (Luca 2.4)

În Betleem când se aflau, (Luca 2.6)
Şi loc de adăpost n-aveau, (Luca 2.7)
A sosit momentul sfânt, (Luca 2.6)
Să ia trup Sfântul Cuvânt. (Ioan 1.14)
Ei pe prunc Îl înfăşară, (Luca 2.7)
Şi-ntr-o iesle Îl culcară. (Luca 2.12)

Şi atunci, din ceruri, iată, (Luca 2.8)
Înger lucitor se-arată, (Luca 2.9)
Pentru-a spune tuturor: (Luca 2.10)
“Voi aveţi Mântuitor! (Luca 2.11)
Să fie-n veci de veci, slăvit! (Luca 2.14)
Şi sfântu-I Nume preamărit!” (Luca 2.20)