Minciuni „frumoase” de Crăciun

Chiar dacă lăcrimează la colinde,
La ieslea lui Isus se-nduioșează,
Și-ascultă, an de an, istorii sfinte,
Cum Magi, păstori pe Prunc Îl venerează,

Lumea, irozii de-azi și învățații,
Nu-L vor în case pe Emanuel,
Sunt gata să trimită, iar, soldații
S-omoare Regele din Betleem....

De ce? Nu vor un Domn, ci un lacheu,
Nu doresc Tatăl, ci-un bunic în cer!
Nu Îl primesc pe Viul Dumnezeu,
Pe Moș Crăciun l-așteaptă și îl cer!

Doar Duh crezut de antici gnostici,
Azi, numai Om e, pentru-atei, Cristos,
Lumea-i sătulă de fanatici mistici,
Refrenul ei e: „Minte-mă frumos!”

„De ce să mai citim în Evanghelii
C-a ucis prunci Irod, poate chiar mii?”
Isus-Copil deja Și-avea martirii...
„Noi dorim brad, beteală, jucării!”

Al Domnului e aurul și-argintul,
Tezaurul din Cosmos, nesfârșit,
Și, totuși, Și-a trimis în staul Fiul:
În lume, într-o iesle a venit!

În evul mediu, se năștea-n genunchi,
Lăuzele dormeau pe paie-n chin,
Să-i semene Mariei, pătimind.
Noi, în maternități de lux, cârtim!

Vrem Betleemul fără de durere,
Un staul igienic, chiar aseptic,
O „fugă în Egipt”, doar croazieră,
Și un Irod jucat de-un actor comic!

Uităm de Nașterea în sărăcie,
Păstrând doar steaua, Magii cei bogați,
Vrem aur, fără smirnă și tămâie,
Păstorii i-acceptăm ca ...figuranți.

Iar îngerii provoacă-n loc de teamă,
De sfânt respect față de Creator,
Doar un efect spectaculos, de scenă,
Dar ei Îl vesteau pe Mântuitor!

Dar cum este privit Pruncul Mesia,
Cu trei decenii până-n Înviere?
Pictat în brațele sfintei Maria,
Pare un bebeluș fără putere....

Cun să te rogi la El, așa de mic,
Când maica Lui pare bună și mare?
Doar El e numit: „Minunat, Sfetnic,
Părinte veșnic, Dumnezeul tare”!

Pentru cei mai mulți, Betleemul,
Este „Vicleim”-teatru de mister,
Și, an de an, tradiția și „Moșul”,
Iau locul Pruncului venit din Cer.

Acestea sunt iluziile lumii,
Întreținute, căci plac ochiului,
Inverse realității durerii,
Vestite de Nașterea Domnului.

Creștinii devotați sunt delegați
Apostoli fermi ai Adevărului,
Să spună de Golgota, sunt chemați,
De mântuire, planul cerului.

Dar oare, suntem ucenici leali,
Martori pentru lucrări miraculoase?
Sau am rămas creștini lumești, carnali,
Și preferăm minciunile frumoase?