Mie dor de Crăciun !

Mie dor de Crăciun!

Mi-e dor de un Crăciun așa, de altădată
Pe când eram mai mic și mai sărac nițel
dar toate aveau o altă armonie minunată
și-aveau alt gust chiar și șoriciul de purcel

Mi-e dor de mine cel ce-am fost odată
copil al uliței între multimea de copii
când târâș prin zăpada mare și curată
mergeam să colindăm, până mijeau frumosi zori de zi

erau și atunci la porți închise pe vecie
azi numai la porți închise-s cu zgomot
venit-am in fiece an să iți colind, vecine, ție
dar ai plecat, te-ai dus printre străini de tot

Și -un lacăt stă în porți la tușa Lena
pe nea Mihai l-au luat cu ei când au plecat, nepoții
de pe acoperiș a dispărut de tot antena
Au dispărut parcă in neant si nu mai au ce fura din case hoții

Mi-e dor de un Crăciun asa cum nu mi-a fost vreodată
Cătunu-i singur, punct pe-o hartă ce pare părăsită
Iar inima-mi răpită si mie in alte zări mi-a fost plantată
Mi-e dor de un Crăciun adevărat in vremea asta urgisită

Mi-e dor de mine de atunci si fumul ce pufăie pe horn
De greul vieții mele și de faramiturile de bine. .
Ma macină in piept si vin degrab sa ma întorn
Cum vine din pribegii la stup si roiul de albine. .


Mie dor si poate no sa îl pot vreodată ostoii…
Din amintiri sau din vizite in sărbători cu roșie dată
In anul asta însă, , de pot si cerul cu mine s-o învoi. .
As vrea un Crăciun cum fosta Doame …altădată!